Amazon USA

Get Response Email Marketing

Kato Live ora 22

Calendar Evenimente Spirituale România de Kato

3D Heading Maker

Totalul afișărilor de pagină

Translate

TRANSLATE with Bing

Widgets

sâmbătă, octombrie 12, 2013

Punctul de Asamblare (Sinteză din Arta Visatului - Carlos Castaneda )

Lecturarea articolului de mai jos



Varianta mp3 de ascultat și descărcat:  
https://drive.google.com/open?id=0B6aZWulFbbTCZ1drcC1kazgtVmM

Carlos Castaneda
http://en.m.wikipedia.org/wiki/Carlos_Castaneda
http://193.230.235.141/index.php?dir=Beletristica%2FLiteratura+Universala%2FCarlos+Castaneda%2F

Descrierea cărţilor plus multe alte detalii:  http://www.castaneda.home.ro/html/carti.html

Cărţile le puteţi comanda aici: 
1. http://profitshare.ro/l/3357908
2. http://profitshare.ro/l/3357915
3. http://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=e91464da2&unique=184f69294&redirect_to=http%3A//www.elefant.ro/search%3Fquery%3DCarlos+Castaneda
4. http://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=e91464da2&unique=07fb23845&redirect_to=http%3A//www.bookcity.ro/autori/carlos-castaneda.html
5. http://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=e91464da2&unique=7b88fe442&redirect_to=https%3A//www.books-express.ro/carlos-castaneda/c/1012682


prosuccesstraining.ro

Învățătura unui vrăjitor indian Yaqui din Mexic, don Juan Matus:
Vrăjitoria sa nu are sensul în care este aceasta înţeleasă în contextul vieţii noastre cotidiene, ca folosire a forţelor supranaturale asupra celorlalţi, sau invocare a spiritelor prin farmece, descântece ori ritualuri pentru a produce efecte supranaturale. 
Pentru el, vrăjitoria însemna acţiunea de concretizare a unor principii specifice teoretice şi practice privind natura şi rolul percepţiei în modelarea universului ce ne înconjoară.
 Don Juan a fost un intermediar între lumea obişnuită a vieţii cotidiene şi o lume nevăzută, pe care nu o numea supranaturală, ci A DOUA ATENȚIE
Dintre artele vrăjitoreşti, cea mai importantă dintre ele este numită ARTA VISATULUI.
Lumea noastră, pe care o credem unică şi absolută, este doar o entitate dintr-un mănunchi de lumi succesive, aranjate ca foile unui bulb de ceapă. 
Deşi suntem pregătiţi din punct de vedere energetic să percepem numai lumea noastră, avem totuşi capacitatea de a accede la celelalte lumi, care sunt la fel de reale, unice, absolute şi atotcuprinzătoare ca şi lumea noastră. 
Pentru a putea percepe aceste lumi, nu numai că este necesar să dorești cu putere acest lucru, ci trebuie să ai şi suficientă energie pentru a le accede.
Existenţa lor este permanentă şi independentă de conştiinţa noastră, dar faptul că nu ne sunt accesibile este în totalitate consecinţa predeterminării noastre din punct de vedere energetic.  
Numai datorită acestei predeterminări, suntem constrânşi să credem că lumea vieţii noastre cotidiene este singura lume posibilă.
Din convingerea că această predeterminare energetică se poate corecta, vrăjitorii din timpuri străvechi au creat un set de metode menite să recondiţioneze capacităţile noastre energetice de a percepe, numind acest set de metode - Arta Visatului, o "poartă către nemărginire".

 Visatul este o manieră practică în care vrăjitorii fac ca visele obişnuite să aibă utilizare, este modul în care vrăjitorii spun noapte bună lumii. 
Visatul poate fi doar trăit ca experienţă directă. 
Nu înseamnă numai să ai vise în somn. 
Nu înseamnă nici să visezi cu ochii deschişi, să-ţi doreşti sau să-ţi imaginezi ceva. 
Prin intermediul visatului putem percepe alte lumi, pe care le putem descrie, deşi nu putem descrie ceea ce ne face să le percepem. 
Dar putem simţi cum visatul deschide aceste lumi pentru noi. 
Visatul pare a fi o senzaţie - un proces ce se desfăşoară în corpul nostru, o stare conştientă în mintea nostră.
 Procesul de instruire se compune din două părţi :
1.  procedeele practice de visat,
2. explicarea procedeelor la nivelul abstractizărilor.
Metoda  didactică a lui DJ consta într-o combinaţie între a suscita curiozitatea intelectuală cu principiile abstracte ale visatului şi a îndruma adeptul să le găsească rezolvarea în practică.
În calitatea sa de profesor, don Juan s-a strãduit timp de treisprezece ani sã îi dezvãluie lui CC lumea cognitivă a șamanilor care trăiau în Mexic în timpurile străvechi. 
Don Juan Matus i-a sugerat să întocmescă o suită de fapte remarcabile a vieții proprii, de parcă ar fi fost vorba despre ceva obișnuit, ca și cum ar fi fost un gând ce îi venise pe moment. 
Acesta era stilul său de a-l învăța. 
Ascundea importanța metodelor sale în aparențele cotidianului. 
Ascundea, astfel, semnificația finalității, înfățișând-o ca pe ceva ce nu era cu nimic diferit de preocupările vieții de zi cu zi. 
Don Juan i-a dezvăluit, în timp, faptul că șamanii vechiului Mexic se gândeau la această suită de evenimente deosebite ca la o modalitate de a stârni energia ascunsă, stocată înlăuntrul sinelui. 
Ei spuneau că aceste stocuri sunt compuse din energia ce-și are originea chiar în trup, și care se împrăștie, devenind inaccesibilă din cauza evenimentelor de zi cu zi. 
Astfel, pentru ei, această suită de fapte remarcabile era modul de a-și redirecționa energia nefolosită. 
Condiția esențială pentru întocmirea acestei suite era actul sincer și extenuant de a aduna totalitatea emoțiilor și împlinirilor, fără a omite nimic
Conform spuselor lui don Juan, strămoșii săi șamani erau convinși cã această înșiruire a evenimentelor remarcabile era mijlocul de pregătire emoțională și energetică necesar pentru a te aventura, în termenii percepției, în necunoscut. 
Don Juan descria scopul ultim al cunoașterii șamanice deținute de el ca fiind pregătirea pentru călătoria finală: călătoria pe care fiecare om trebuie să o facã la sfârșitul vieții. 
El spunea că, prin disciplina și hotărârea lor, șamanii erau capabili să își conserve după moarte conștiința lor individuală și hotărârea. 
Pentru ei, starea vagă și idealizată pe care omul modern o numește „viața de după moarte" era un spațiu concret, plin de lucruri practice, de o altă natură decât lucrurile practice din viața de zi cu zi, care aveau totuși o funcționalitate asemănătoare. 
Don Juan credea că, pentru șamani, a-și însuma faptele remarcabile constituia pregătirea pentru intrarea în acel ținut concret pe care ei îl numeau "latura activă a infinității". 

Vrăjitorii din timpuri străvechi : toată învățătura lui Don Juan reprezintă ceva ce a fost conceptualizat şi clarificat de oamenii pe care îi numea ‘’vrăjitorii din timpuri străvechi‘’. 
A precizat că este o mare deosebire între ei şi vrăjitorii din epoca actuală, descriindu-i ca pe oameni ce trăiseră în Mexic cu mii de ani înainte de venirea spaniolilor, şi a căror realizare majoră fusese de a pune bazele structurilor vrăjitoriei, evidenţiind caracterul practic şi concret al acesteia. 
Îi înfăţişa ca pe nişte oameni extraordinari, dar lipsiţi de discernămînt, și, în contrast, îi descria pe vrăjitorii din contemporaneitate ca pe oameni faimoşi pentru gîndirea lor logică solidă şi capacitatea de a modifica, atunci cînd consideră necesar, modul de operare al vrăjitoriei.
 Pentru a putea aprecia statutul visatului şi a celor care-l practică, este necesar să fie înţeleasă strădania vrăjitorilor contemporani de a dirija vrăjitoria către abstract, îndepărtînd-o de concret.
 Concretul - este partea practică a vrăjitoriei, fixaţia obsesivă a minţii pe practici şi metode, influenţa nejustificată asupra oamenilor. 
Aceste aspecte aparţin domeniului vrăjitorilor din trecut.
Abstractul - este acţiunea de căutare a libertăţii, a libertăţii de a percepe tot ceea ce este posibil din punct de vedere uman, eliberat de orice obsesii.
Vrăjitorii contemporani sunt orientaţi către abstract, pentru că ei sînt în căutarea libertăţii. 
Nu îi interesează cîştigurile concrete, nu au funcţii în societate, aşa cum aveau vrăjitorii din trecut, nu ocupă posturi de vizionari oficiali sau vrăjitori ai curţii. 
Trecutul are o anumită valoare pentru vrăjitorii din zilele noastre, dar le displace sentimentul lăsat de acel trecut. 
Don Juan detesta întunecimea şi morbiditatea în gîndire, plăcându-i imensitatea gîndirii.
 Vrăjitorii din timpuri străvechi au descoperit şi au aplicat ceea ce se cunoaşte şi se aplică în ziua de azi. Cea mai mare descoperire a lor a fost perceperea esenţei energetice a lucrurilor. 
Cunoaşterea acestui adevăr are o importanţă atît de mare, încît a devenit premisa fundamentală a vrăjitoriei. În prezent, după o viaţă de disciplină şi instruire, vrăjitorii dobîndesc capacitatea de a percepe esenţa lucrurilor, pe care o numesc clarviziune, reprezentând capacitatea de a percepe energia în mod direct. 
Prin înlăturarea laturii sociale a percepţiei, vei percepe esenţa tuturor lucrurilor. 
Tot ceea ce percepi este energie, dar, deoarece nu o poți percepe direct, prelucrezi percepţia pentru a o adapta unui tipar, care este latura socială a percepţiei, pe care trebuie să o înlături. Înlăturarea reduce în mod deliberat sfera a ceea ce poate fi perceput şi ne face să credem că tiparul în care ne adaptăm percepţia este tot ceea ce există. 
Pentru ca omul să poată supravieţui acum, percepţia sa trebuie să se schimbe din punct de vedere al fundamentării sociale. 
Fundamentare socială a percepţiei reprezintă certitudinea fizică privind faptul că lumea este alcătuită din obiecte concrete. 
Este numită "fundamentare socială", deoarece toţi oamenii depun eforturi serioase şi intense pentru a ne direcţiona către a percepe lumea în acest mod.

Cum ar trebui să percepem lumea : totul este energie, întregul univers fiind energie. 
Fundamentarea socială a percepţiei trebuie să constea în certitudinea că tot ceea ce există este energie. 
Este însă necesar să se depună eforturi mari pentru ca oamenii să fie îndrumaţi cum să percepeapă energia ca energie. 
Atunci ar avea ambele posibilități la îndemână. 
Don Juan învăţa pe alții un nou mod de a percepe, făcându-i întâi să realizeze că își prelucrează percepţia pentru a o adapta unui tipar, îndrumându-i apoi să perceapă energia în mod direct. 
Această metodă este foarte asemănătoare celei folosite de oameni pentru a se deprinde să perceapă lumea obișnuită. 
Oamenii de azi acceptă tiparul, ca moştenire de la strămoşi, fără să mai depună efortul de a-l examina. 
Perceperea unei lumi de obiecte materiale cu valoare pozitivă sau negativă trebuie să fi fost absolut necesară pentru supravieţuirea strămoşilor noştri. 
După ce timp de secole oamenii au perceput lumea în acest fel, în mod obligator urmașii lor cred că lumea este alcătuită din obiecte. 
Această lume este o lume a obiectelor, nu este contrazis acest fapt, dar, în primul rând, este o lume a energiei, şi abia în al doilea rând o lume a obiectelor. 
Dacă nu accepți premisa că este o lume a energiei, nu vei fi niciodată capabil să percepi energia direct, căci vei fi în permanenţă blocat de certitudinea fizică a materialității obiectelor. 
Modul actual de a percepe lumea este cel al unui animal de pradă, o manieră foarte eficientă de evaluare şi clasificare a hranei şi a pericolelor, dar nu este unicul mod în care poți percepe lumea. 
Mai există unul, cel cu care poți să te familiarizezi : actul de a percepe esenţa tuturor lucrurilor, energia, în mod direct. 
Perceperea esenţei tuturor lucrurilor te va face capabil să înţelegi, să clasifici, şi să îți înfăţişezi lumea, în termeni absolut noi, mai interesanţi şi mai complecşi. 
Termenii mai complecşi corespund adevărurilor vrăjitoriei, ce nu au nici o fundamentare raţională şi nici o legătură cu realităţile cotidiene, dar care sunt adevăruri de necontestat pentru cei care percep energia direct şi pot vedea esenţa tuturor lucrurilor. 
Pentru astfel de vrăjitori, cea mai semnificativă acţiune vrăjitorească este de a vedea esenţa universului.
 Vrăjitorii din vechime au afirmat că esenţa universului seamănă cu nişte fire incandescente întinse în infinit în toate direcţiile posibile, filamente luminoase cu conştiinţă de sine, de un nivel imposibil de înţeles pentru mintea omenească. 
De la vizualizarea esenţei universului au trecut la vizualizarea esenţei energetice a fiinţelor umane, și au descris fiinţele umane ca pe nişte forme luminoase de forma unui ou, numindu-le "ouă luminoase".  
Când vrăjitorii vizualizează o fiinţă umană, percep o formă luminoasă care pluteşte, producînd în mişcarea sa o brazdă adîncă în energia pămîntului, ca şi cînd forma ar târî după ea o rădăcină.  
Forma noastră energetică se schimbă de-a lungul timpului, toţi vizionarii actuali percepând fiinţele umane în forme mai degrabă de minge, sau chiar de piatră funerare, decît de ou. 
Dar, din cînd în cînd, din motive necunoscute lor, vrăjitorii pot vedea o persoană a cărei energie este de forma unui ou. 
Don Juan era de părere că oamenii contemporani cu energie în formă de ou sunt mult mai asemănători cu oamenii din timpuri străvechi.

PUNCTUL DE ASAMBLARE : fiinţele umane prezintă o zonă rotundă de strălucire intensă, de mărimea unei mingi de tenis, aflată permanent în interiorul mingii luminoase, la acelaşi nivel cu suprafaţa acesteia, la o distanţă de aproximativ şaizeci de centimetri în spatele muchiei omoplatului drept. 
Mingea luminoasă este mult mai mare decât corpul omului, zona de strălucire intensă face parte din această minge de energie, fiind plasată într-un loc ce se află la înălţimea omoplaţilor, la un braţ distanţă de spatele persoanei. 
După ce au văzut ce face această zonă, vrăjitorii din vechime au denumit-o PUNCTUL DE ASAMBLARE. 
El ne face apţi de a percepe, căci în fiinţele umane percepţia se asamblează acolo, în acel punct. 
Văzând că toţi oamenii vii posedă un asemenea punct de strălucire, au conchis că percepţia în general are loc în acel punct, într-o manieră adecvată, după caz
Ei au văzut că :
 1. numai un număr redus dintre milioanele de filamente luminoase de energie ale universului, ce străbat întregul corp al mingii luminoase, trec direct prin punctul de asamblare,
 2. mai există încă o zonă de luminozitate, de formă sferică, puţin mai mare decât punctul de asamblare, care se află întotdeauna în jurul acestuia, şi intensifică la maximum luminozitatea filamentelor ce trec direct prin ea.
 3. punctele de asamblare ale fiinţelor umane se pot mişca din locul în care sunt plasate de obicei.
 4. când punctul de asamblare se află în poziţia sa obişnuită, percepţia şi starea conştientă a individului observat par să fie normale, judecând după comportamentul său normal. 
Dar, când punctele de asamblare şi sferele de luminozitate care le înconjoară se află într-o poziţie diferită de cea obişnuită, comportamentul ciudat al indivizilor pare să indice o stare conştientă diferită, şi faptul că ei percep într-un mod diferit.
 Concluzia pe care au tras-o : cu cât este mai mare deplasarea punctului de asamblare de poziţia sa obişnuită, cu atât este mai neobişnuit comportamentul, modificarea stării conştiente şi a percepţiei ce se manifestă în consecinţă.
 După ce au văzut ceea ce părea să facă punctul de asamblare şi luminozitatea care îl înconjura, au formulat o explicaţie
Au avansat ideea că la fiinţele umane punctul de asamblare, prin focalizarea sferei sale luminoase asupra filamentelor de energie ale universului ce trec direct prin el, asamblează automat respectivele filamente, într-o percepţie ferm definită asupra lumii. 
Cum sunt filamentele asamblate într-o percepţie fermă despre lume, nimeni nu ştie. 
Vrăjitorii văd mişcarea energiei, dar percepţia acestei mişcări nu le oferă explicaţia despre cum şi de ce se mişcă energia
Văzînd că milioane de filamente de energie conştientă trec prin punctul de asamblare, vrăjitorii au emis ipoteza că, în trecere, acestea se adună la un loc, unite de luminozitatea care înconjoară punctul. 
După ce au văzut că luminozitatea este extrem de slabă la oamenii în stare de inconştienţă sau pe moarte, şi că este total absentă la cadavre, au fost convinşi că această luminozitate oferă starea conştientă.  
Nu există nici o urmă a punctului de asamblare la o fiinţă decedată, întrucît punctul de asamblare şi luminozitatea care îl înconjoară sunt semne ale prezenţei vieţii şi ale stării conştiente. 
Concluzia inevitabilă a fost că starea conştientă şi percepţia sunt corelate, şi se află în strânsă dependenţă faţă de punctul de asamblare şi luminozitatea care-l înconjoară.  
Nu există posibilitatea ca toţi vrăjitorii să se fi înşelat asupra a ceea ce au văzut, doar concluziile la care au ajuns pe baza celor văzute pot fi greşite, din cauză că erau oameni simpli, fără cultură. 
Pentru a preveni erorile de interpretare, vrăjitorii trebuie să-şi cultive facultăţile intelectuale prin toate mijloacele ce le stau la îndemână. 
Ar fi mult mai sigur pentru ei să rămână la nivelul descrierii a ceea ce văd, dar tentaţia de a trage concluzii şi de a explica, fie numai pentru ei înşişi, este prea mare ca să poată rezista. 
Efectul deplasării punctului de asamblare : reprezintă o altă configuraţie a energiei pe care vrăjitorii din vechime au putut să o vadă şi să o studieze.  
Când punctul de asamblare se mută în altă poziţie, în punctul respectiv se formează o nouă aglomerare de milioane de filamente luminoase de energie.  
Vrăjitorii au văzut acest lucru şi au conchis că, întrucât luminozitatea stării conştiente este totdeauna prezentă acolo unde se află punctul de asamblare, percepţia este în mod automat asamblată în acel loc. 
Însă, din cauza poziţiei diferite a punctului de asamblare, lumea reprezentată nu poate fi lumea acestei vieţi cotidiene.
Vrăjitorii au putut distinge două tipuri de deplasare a punctului de asamblare :
 1. deplasarea în orice poziţie pe suprafaţa sau în interiorul mingii luminoase, pe care au numit-o TRANSLAȚIE,
 2. o deplasare într-o poziţie aflată în afara mingii luminoase pe care au denumit-o TRANSFER.
Diferenţa dintre translaţie şi transfer constă în natura percepţiei pe care o permite fiecare.
Translaţiile punctului de asamblare fiind deplasări în interiorul mingii luminoase, lumile generate de ele, indiferent cât de stranii, incredibile sau splendide ar fi, sunt totuşi lumi ce ţin de domeniul umanului. Acesta este format de filamentele de energie care trec prin întreaga minge luminoasă.
Transferul, prin contrast, reprezentând o deplasare în afara mingii luminoase, antrenează filamente de energie de dincolo de domeniul umanului. Perceperea acestor filamente generează lumi ce sunt mai presus de nivelul de înţelegere, fără nici o urmă de antecedente umane în ele.

 Pentru început, nu trebuie să te străduieşti să îți construieşti o opinie, ci să urmăreşti să faci un singur lucru : să ajungi să vezi punctul de asamblare. 
Nu este foarte dificil să-l vezi, dificil este însă să străpungi zidul pe care îl au cu toţii în minţile lor şi care îi ţine în loc. 
Pentru a-l sparge ai nevoie doar de energie. 
O dată ce ai energie, văzutul se întîmplă de la sine
Secretul constă în a abandona automulţumirea şi falsa securitate în care te complaci. 
A vedea depinde de a avea energie, iar partea cea mai grea este să te convingi pe tine însuţi că acest lucru poate fi făcut. 
Fiecare vrăjitor trebuie să probeze totul prin proprie experienţă.
Punctul de asamblare nu are nici o legătură cu ceea ce percepi în mod normal drept corpul tău.  
Este parte a oului luminos, care este eul tău energetic, și este deplasat prin curenţii de energie, șocuri de energie ce se produc în afara sau înăuntrul formei tale energetice, care de obicei sunt curenţi imprevizibili, a căror apariţie este întâmplătoare, dar, în cazul vrăjitorilor, sunt cât se poate de previzibili şi se supun voinţei lui. 
Orice fiinţă umană îi simte, dar oamenii obişnuiţi sunt prea preocupaţi de interesele lor personale ca să dea vreo atenţie simţămintelor de genul acesta. 
Curenţii se simt ca un uşor disconfort, o senzaţie vagă de tristeţe, urmată imediat de una de euforie. 
Când punctul de asamblare se deplasează în afara formei tale energetice, punctul împinge contururile formei energetice în afară, fără să rupă însă marginile sale de delimitare energetică.
Rezultatul final al deplasării punctului de asamblare este modificarea totală a formei energetice a fiinţei umane, care, în loc să fie ca rotundă sau ovoidală, devine asemănătoare cu o pipă. 
Muştiucul pipei este punctul de asamblare, iar bolul pipei este ceea ce rămâne din mingea luminoasă
Dacă punctul de asamblare continuă să se deplaseze, vine un moment când sfera luminoasă devine o subţire linie de energie. 
Vrăjitorii din vechime au fost singurii care au reuşit să realizeze această transformare extraordinară a formei energetice. 
În noua lor formă energetică, erau încă oameni, dar erau persoane pe care nu prea poți să te bizui. Erau diferiți prin preocupări, și totodată, înfăţişarea lor era cu totul schimbată. 
Este foarte greu să spui ce era schimbat la acei vrăjitori. Nu erau tocmai cum te-ai fi aşteptat să fie. Se spune că erau foarte plăcuţi, dar extrem de înspăimântători. Erau mai degrabă ca nişte creaturi necunoscute. 
Ceea ce face ca omenirea să fie omogenă este faptul că toţi suntem nişte mingi luminoase. 
Iar vrăjitorii aceia nu mai erau mingi de energie, ci linii de energie care încercau să se curbeze în cercuri, ceea ce nu prea le reuşea. 
Povestirile vrăjitorilor susţin că, datorită faptului că au reuşit să-şi alungească forma, acei vrăjitori au reuşit totodată să-şi prelungească durata stării lor conştiente. 
Astfel încât sînt vii şi conştienţi până în ziua de azi. 
Există relatări despre reapariţia lor periodică pe pămînt. 
Realizarea vrăjitorilor din vechime este un lucru fără egal. Fie şi numai pentru faptul că ne-au demonstrat că potenţialul omului nu este deloc de neglijat. 

Necesitatea absolută de uniformitate şi coeziune energetică în scopul realizării percepţiei : oamenii percep lumea pe care o cunosc în termenii în care o fac numai pentru că au uniformitate şi coeziune energetică. 
Ei ajung în mod automat să îndeplinească aceste două condiţii energetice în cursul perioadei de creştere şi educaţie, aceste calităţi fiind atât de acceptate ca ceva de la sine înţeles, încât nu își dau seama de importanţa lor vitală până nu se confruntă cu posibilitatea de a percepe alte lumi. 
Doar în astfel de momente devine evident faptul că au nevoie de o nouă uniformitate şi coeziune energetică adecvate pentru a putea percepe. 
Forma energetică a omului are :
- uniformitate în sensul că orice fiinţă umană de pe pământ are forma unei mingi sau a unui ou,
- coeziune, deoarece energia omului este strânsă laolaltă în formă de minge sau ou. 
Un exemplu de unitate şi coeziune nouă este forma energetică a vrăjitorilor din vechime, atunci când a devenit o simplă linie: fiecare dintre ei a devenit în mod uniform o linie, şi a rămas în mod coeziv o linie. 
Uniformitatea şi coeziunea la nivel de linie le-a permis să perceapă o lume nouă şi omogenă. 
Pentru obţinerea uniformității şi coeziunii, factorul cheie este POZIŢIA punctului de asamblare sau, mai degrabă, FIXAREA punctului de asamblare. 
Vrăjitorii din vechime ar fi putut să revină la forma de ou, dar că nu au făcut-o. Iar după aceea s-a instalat coeziunea de tipul liniei, şi a făcut imposibilă revenirea la forma iniţială. 
Ceea ce a instalat definitiv coeziunea de tipul liniei, împiedicându-i să se întoarcă la forma iniţială, era o chestiune de opţiune şi aviditate
Posibilităţile acelor vrăjitori în domeniul a ceea ce puteau percepe şi face ca linii de energie erau cu mult mai mari decât posibilităţile de a acţiona şi percepe ale oricărui om obişnuit sau vrăjitor obişnuit. 
În domeniul umanului, atunci când cineva este o sferă de energie, reprezintă filamentele de energie care trec prin spaţiul aflat în interiorul graniţelor sferei. 
În mod normal, nu percepem tot domeniul umanului, ci probabil numai o miime din el. 
Având în vedere acest lucru, devine cu atât mai evidentă măreţia a ceea ce au făcut vrăjitorii din vechime : s-au extins într-o linie având o lungime de o mie de ori mai mare decât diametrul unui ou energetic, şi au perceput toate filamentele energetice care treceau prin acea linie. 
Pentru a putea înţelege toate acestea nu trebuie să te foloseşti de raţiune. Nu ai cum să îți explici ce au în vedere vrăjitorii prin filamentele aflate în interiorul şi în afara formei umane. 
Atunci când vizionarii văd forma energetică umană, ei văd o singură sferă de energie. 
Dacă lângă ea se află o altă sferă luminoasă, cea de a doua este şi ea văzută ca o singură minge energetică. 
Ideea unei mulţimi de mingi luminoase provine din cunoştinţele tale referitoare la mulţimile de oameni. 
În universul energiei, însă, sunt numai entităţi individuale separate, înconjurate de infinitate. 
Trebuie să vezi asta tu însuţi. 
Punctul tău de asamblare trebuie să se translateze într-o altă poziţie, mai propice pentru a percepe energia în mod direct, să fii determinat să intri într-o stare conştientă incomprehensibilă, care contrazicea ideea ta despre lume şi despre tine însuți, o stare numită "A DOUA ATENȚIE". 
Trebuie să ajungi să posezi disciplina şi energia de a-ţi reorganiza unitatea şi coeziunea. Vrăjitorii din vechime erau maeştri desăvârşiţi în astfel de reorganizări.

Reorganizarea unității şi coeziunii - înseamnă să intri în cea de a doua atenţie, prin menţinerea punctului de asamblare în noua sa poziţie, nepermiţându-i să alunece înapoi în poziţia iniţială.  
A Doua Atenție - este rezultatul fixării într-o nouă poziţie a punctului de asamblare, o sferă de activitate atotcuprinzătoare, la fel ca şi atenţia din lumea cotidiană.
Vrăjitorii dispun de două sfere complete pentru acţiunile lor :
 1. O sferă mică, numită ‘’Prima Atenţie‘’ sau ‘’Conştiinţa lumii noastre cotidiene‘’, însemnând fixarea punctului de asamblare în poziţia sa obişnuită,
 2. O sferă mult mai largă, cea de A Doua Atenţie sau Conştiinţa Altor Lumi, constând în fixarea punctului de asamblare în fiecare dintre poziții, a căror număr este enorm.

 Don Juan l-a ajutat pe Carlos să cunoască lucruri de neexplicat în cea de a doua atenţie prin intermediul a ceea ce numea el uneltire de vrăjitor : lovindu-l uşor sau cu putere pe spate, la înălţimea omoplaţilor, prin aceste lovituri îi deplasa punctul de asamblare, conştiinţa sa intrând într-o stare de neasemuită claritate, de ultra-conştiență, pentru scurte perioade de timp, putând înţelege orice, cu minimum de pregătire prealabilă. 
Starea nu era prea plăcută, de cele mai multe ori semănând cu un vis ciudat, dar atît de intens încît starea conştientă normală devenea - prin comparaţie - ceva foarte palid. 
Don Juan justifica necesitatea acestor manevre, spunînd că în starea conştientă normală vrăjitorul îl învaţă pe ucenic conceptele şi procedurile de bază, iar în cea de a doua atenţie îi dă explicaţii abstracte amănunţite. 
De regulă, ucenicii nu-şi amintesc deloc aceste explicaţii, deşi le înmagazinează cumva, absolut intacte, în memoria lor. 
Vrăjitorii s-au folosit de această particularitate specifică memoriei şi au transformat acţiunea de a-şi aminti tot ceea ce li se întîmplă în cea de a doua atenţie într-una din cele mai dificile şi mai complexe misiuni ale vrăjitoriei. 
Vrăjitorii susţin această particularitate specifică a memoriei şi misiunea de a-şi aminti cu afirmaţia că, de fiecare dată cînd cineva intră în cea de a doua atenţie, punctul de asamblare este într-o altă poziţie. Deci, pentru a-şi aminti, individul trebuie să-şi reaşeze punctul de asamblare în exact aceeaşi poziţie pe care o avea în momentul în care s-au petrecut respectivele intrări în cea de a doua atenţie. 
Vrăjitorii îşi aminteau perfect de tot, şi, prin actul de redeplasare a punctului de asamblare în fiecare din poziţiile specifice, chiar retrăiau fiecare experienţă avută. 
Ei îşi dedică întreaga viaţă pentru a îndeplini această misiune de a-şi aminti. 
Don Juan i-a dat lui Carlos, în cea de a doua atenţie, explicaţii foarte detaliate privind vrăjitoria, ştiind că exactitatea şi conţinutul acestor instrucţiuni vor rămîne absolut intacte pe toată durata vieţii sale. 
A deprinde ceva în cea de a doua atenţie este similar cu procesul de deprindere a cunoştinţelor din perioada copilăriei. 
Ceea ce deprindem atunci rămîne pentru toată viaţa. „Este ca o a doua natură". 
Don Juan l-a făcut să intre, cît de des a putut, în cea de a doua atenţie, pentru a îl forţa să-și menţină, pentru perioade lungi de timp, noi poziţii ale punctului său de asamblare, şi să perceapă coerent în aceste poziţii, având în vedere să îl forţeze să-și reorganizeze uniformitatea şi coeziunea. 
Carlos a reuşit de nenumărate ori să perceapă totul cu aceeaşi precizie cu care percepea lucrurile în lumea cotidiană. 
Problema sa însă consta în incapacitatea de a face legătura între acţiunile sale din cea de a doua atenţie şi conştiinţa sa din viaţa cotidiană. 
Au fost necesare multe eforturi şi mult timp ca să ajungă să înţeleagă ce este cea de a doua atenţie, și nu atît din cauza caracterului său extrem de complicat şi complex, cît pentru că, atunci când se întorcea în starea normală de conştiinţă, constata că-i era imposibil să-și amintească, nu numai faptul că intrase în cea de a doua atenţie, ci şi că exista o astfel de stare.

 O altă mare descoperire a vrăjitorilor din vechime constă în constatarea lor că punctul de asamblare se deplasează cu multă uşurinţă în timpul somnului, această descoperire conducându-i apoi la alta : visele sînt în întregime asociate cu această deplasare. 
Cu cît este mai mare deplasarea, cu atît visul este mai neobişnuit, şi viceversa : cu cît este mai neobişnuit visul, cu atît este mai mare deplasarea. Această constatare i-a determinat să conceapă metode sofisticate pentru a forţa deplasarea punctului de asamblare, cum ar fi ingerarea de plante ce pot produce stări de conştiinţă modificate, supunerea la foame, oboseală şi stres şi, mai ales, exercitarea controlului asupra viselor. 
În acest fel ei au creat treptat visatul.
 Vrăjitorii consideră visatul ca pe o artă extrem de rafinată, arta de a dizloca prin dorinţă punctul de asamblare din poziţia sa obişnuită, pentru a intensifica şi a extinde gama celor ce pot fi percepute.
Vrăjitorii din vechime au consolidat arta visatului pe baza a cinci premise pe care le-au văzut în fluxul de energie al fiinţelor umane :
 1. numai filamentele de energie care trec direct prin punctul de asamblare pot fi asamblate în percepţie coerentă. 
 2. dacă punctul de asamblare este dizlocat în altă poziţie, indiferent cît de mică este deplasarea sa, prin el încep să treacă alte filamente de energie, care pînă atunci nu au trecut pe acolo, şi care, angrenînd conştiinţa, forţează asamblarea acestor cîmpuri energetice neobişnuite într-o percepţie stabilă şi coerentă. 
 3. în cursul viselor obişnuite punctul de asamblare se dizlocă de la sine, cu uşurinţă, într-o altă poziţie de pe suprafaţa sau din interiorul oului luminos. 
4. punctul de asamblare poate fi făcut să se mişte în poziţii aflate în afara oului luminos, în drumul filamentelor luminoase ale universului. 
 5. prin disciplină şi antrenament, este posibilă învăţarea şi efectuarea, în cursul somnului şi al viselor obişnuite, a deplasării sistematice a punctului de asamblare. 
Nu este posibil să te bazezi pe judecata ta raţională pentru a înţelege tot ceea prin ce treci în visat, și nu din cauză că judecata ți-ar fi în vreun fel slăbită, ci pentru că ceea ce se întîmpla reprezintă fenomene ce depăşesc parametrii raţiunii. 
Raţiunea este doar un produs derivat din poziţia obişnuită a punctului de asamblare.  
Prin urmare înţelegerea a ceea ce se petrece în jurul tau, judecata sănătoasă, cu picioarele pe pămînt, surse de mare mîndrie pentru tine, presupuse a fi  consecinţa firească a valorii tale, sunt doar rezultatul fixării punctului tau de asamblare în locul său obişnuit. 
Cu cît este acesta mai rapid şi mai staţionar, cu atît este mai mare încrederea în tine însuți şi sentimentul că cunoști lumea şi esti capabil de a face previziuni.
Visatul conferă mobilitatea necesară pentru a accede la alte lumi, prin demolarea modului tău de cunoaştere a acestei lumi. 
Visatul este o călătorie de dimensiuni de neconceput, călătorie care, după ce ne facilitează percepţia a tot ce putem percepe ca oameni, determină punctul de asamblare să se proiecteze în afara domeniului umanului şi să perceapă inimaginabilul.

Cel mai important subiect al lumii vrăjitorilor este poziţia punctului de asamblare
Blestemul vrăjitorilor din vechime şi, deopotrivă, ghimpele din ochi al umanităţii, pentru că, atât omenirea în general, cât şi vrăjitorii din vechime, sunt victimele poziţiei punctului de asamblare : oamenii, pentru că, neştiind că există punctul de asamblare, sînt nevoiţi să considere produsul derivat al poziţiei sale obişnuite ca pe ceva final şi de necontestat. 
Iar vrăjitorii din vechime pentru că, deşi ştiau totul despre punctul de asamblare, s-au lăsat cuceriţi de facilitatea cu care putea fi manipulat. 
Trebuie să te fereşti de a cădea în aceste capcane. 
Ar fi revoltător să te raliezi cu omenirea, ca şi cînd n-ai şti de existenţa punctului de asamblare. 
Dar ar fi şi mai absurd dacă te-ai ralia cu vrăjitorii din vechime şi ţi-ai manipula cu cinism punctul de asamblare pentru profit.
Lumile există în poziţiile punctului de asamblare. 
Ai două posibilități :
 1. să mergi pe calea analizelor raţionale ale oamenilor, şi să te confrunti cu situaţia dificilă că existenţa îti va spune că există şi alte lumi, iar raţiunea îti va spune că nu există şi nici nu pot exista asemenea lumi.
2. să urmezi calea judecăţii vrăjitorilor din vechime, caz în care ai accepta automat ideea existenţei altor lumi, şi ar fi nevoie numai de aviditatea ta pentru a face ca punctul de asamblare să se menţină în poziţia care creează (accesează) lumile respective.  
Rezultatul ar fi un alt gen de dificultate : aceea de a trebui să te deplasezi în tărîmuri cu aspect himeric, mînat de perspectivele de putere şi avantaje.
Faptul că nu am fost educaţi să apreciem visele ca pe un autentic domeniu de explorare, nu înseamnă că ele nu sînt aşa ceva. 
În civilizația modernă visele sunt analizate pentru sensul lor, sau considerate prevestiri, dar niciodată nu sunt interpretate ca domeniu al unor întamplări reale. Numai vrăjitorii din vechime au făcut acest lucru, dar, în cele din urmă s-au lăcomit, şi, cînd au ajuns la o bifurcaţie crucială a drumurilor, au luat-o pe cel greşit. 
Au jucat totul pe o carte : posibilitatea fixării punctului de asamblare în miile de poziţii pe care le putea acesta adopta.
Din toate lucrurile minunate pe care vrăjitorii din vechime le-au învăţat, explorînd aceste mii de poziţii, au ramas numai. 
prosuccesstraining.ro


Arta visatului şi Arta stalkingului.
Arta visatului - se referă la  deplasarea punctului de asamblare.
Stalkingul - este arta care se ocupă de modul de fixare al punctului de asamblare în orice poziţie este deplasat.
A fixa punctul de asamblare în orice poziţie nouă înseamnă a dobîndi coeziune
Exact asta faci în exerciţiile tale de visat. Îți perfecţionezi și corpul energetic, şi mult mai mult decît atît, înveţi să ai coeziune. 
Visatul impune acest lucru formîndu-i pe cei care visează să-şi fixeze punctul de asamblare. 
Atenţia visatului, corpul energetic, cea de a doua atenţie, relaţiile cu făpturile anorganice, emisarul visatului sînt toate produse secundare ale procesului de dobîndire a coeziunii. 
Cu alte cuvinte, sînt produsele secundare ale fixării punctului de asamblare în mai multe poziţii de visat.
O poziţie de visat este orice poziţie nouă în care a fost deplasat punctul de asamblare în timpul somnului.
Fixezi punctul de asamblare într-o poziţie de visat prin :
- menţinerea imaginii oricărui element din vis,
- prin schimbarea viselor după dorință / voință.
Prin exerciţiile tale de visat îţi exersezi capacitatea de a fi coeziv, adică îţi exersezi capacitatea de a menţine o nouă formă a energiei, prin fixarea punctului de asamblare în poziţia unui anume vis pe care îl ai
Dar nu menţii oricând o nouă formă a energiei, şi asta nu pentru că nu poţi, ci numai pentru că îţi translatezi doar punctul de asamblare în loc să-l deplasezi. Translaţiile punctului de asamblare produc schimbări de mică importanţă, practic insesizabile. 
Atracţia translatărilor constă în aceea că acestea sînt atât de mici şi atît de numeroase, încît a menţine coeziunea în toate, reprezintă un adevărat triumf.
Știi că menţii coeziunea, după claritatea percepţiei tale. 
Cu cît este mai clară imaginea viselor tale, cu atît este mai mare coeziunea.
Există 7 porţi, iar visătorii trebuie să le deschidă pe toate şapte, una cîte una. Prima poartă trebuie să o deschizi pentru a putea visa. Fiecare poartă reprezintă un obstacol pe trebuie să-l depăşeşti. În fluxul de energie al universului există multe intrări şi ieşiri şi, în cazul specific al visatului, sînt 7 intrări, resimţite ca obstacole, pe care vrăjitorii le numesc cele şapte porţi ale visatului.
Pe măsură ce continui exerciţiile de visat, îți dezvolți capacitatea de a fi pe deplin conştient de faptul că adormi, şi capacitatea de a te opri într-un vis pentru a examina, după cum dorești, orice parte componentă a conţinutului respectivului vis.
Pe măsură ce îți întărești controlul asupra viselor tale, îți întărești puterea de a stăpîni atenţia visatului. Atenţia visatului intră în acţiune atunci cînd este solicitată, cînd i se dă un scop. 
Intrarea ei în acţiune nu este un proces, în sensul unui sistem neîntrerupt de operaţiuni sau o serie de acţiuni ori funcţiuni care produc un anume rezultat final, ci este mai degrabă ca o deşteptare, ca ceva inactiv, în stare latentă, care intră brusc în funcţiune.

Prima Poarta a Visatului : 
ajungerea premeditată la prima poartă a visatului este o modalitate de a ajunge la corpul energetic, dar menţinerea acestei realizări depinde numai de energie. 
Vrăjitorii obţin această energie printr-o redistribuire, în mod inteligent, a energiei pe care o au şi o folosesc pentru a percepe lumea cotidiană. Toţi oamenii au o cantitate fixă de energie de bază, care reprezintă toată energia pe care o posedă, și o folosesc în întregime pentru a percepe şi a trăi în lumea cotidiană, de care se lasă absorbiţi total. 
Nu există energie suplimentară pentru oameni, şi, întrucît energia de care dispun este deja în uz, în ei nu rămîne energie care să poată fi folosită pentru percepţiile ieşite din comun, cum este visatul. Vrăjitorii au dezvoltat următoarea metodă de a face rost de energie : îşi redistribuie energia, prin reducerea oricăror procese considerate de prisos în viaţa lor, printr-o serie de opţiuni comportamentale vizînd relaţia cu lumea, cu mult mai înţelepte decît cele transmise de strămoşii noştri. 
Ele sunt menite să restructureze viaţa, prin modificarea reacţiilor fundamentale legate de faptul că suntem vii.
Există două modalităţi de abordare a faptului că ești viu :
1. capitularea în faţa acestei situaţii - prin acceptarea cerinţelor acestei stări, sau prin lupta împotriva lor,
2. prin modelarea situaţiei  specifice de viaţă, pentru a o adecva propriilor tale structuri. 
Situaţia specifică de viaţă poate fi modelată pentru a corespunde cerinţelor tale. 
Visătorii fac acest lucru.
Există o diferenţă între viaţă, ca rezultat al acţiunii forţelor biologice, şi faptul de a fi viu, ca rezultat al cunoaşterii. 
Ceea ce au în vedere vrăjitorii prin modelarea situaţiei de viaţă, este modelarea conştiinţei de a fi viu. 
Prin modelarea acestei conştiinţe poți obţine suficientă energie pentru a ajunge la corpul energetic şi pentru a-l fortifica, iar cu ajutorul lui poți să structurezi direcţia generală de desfăşurare şi rezultatele vieţii tale.
Trebuie să încerci să transformi aceste concepte, prin repetiţie, într-un mod de viaţă viabil.  
Orice lucru nou, aşa cum sunt teoriile vrăjitorilor, trebuie să fie repetat continuu, pînă cînd devii receptiv faţă de el, repetiţia fiind modalitatea prin care strămoşii ne-au pregătit, din punct de vedere social, pentru a funcţiona în lumea cotidiană.
După ce începi antrenamentul, realizezi că exersarea atenţiei visatului este esenţială
Dar, pentru judecata raţională pare imposibil ca cineva să se antreneze pentru a fi conştient în domeniul viselor. 
Elementul activ al antrenamentului este stăruinţa, căci convingerile nu rezistă în faţa stăruinţei, barierele de apărare ale judecăţii raţionale cedând sub impactul stăruinţei, iar atenţia visatului prosperă.
eJobs

Exersarea atenţiei visatului se poate face prin concentrarea ei asupra elementelor din vis, modalitatea de a fi conştient că dormi fiind examinarea elementelor prezente în vis
Pe măsură ce exersezi concentrarea şi menţinerea atenţiei visatului asupra elementelor, simți o deosebită încredere în tine, datorată intrării în cea de A Doua Atenţie, ceea ce reclamă şi mai multă seriozitate din partea ta. 
Trebuie progresat încet, fără a te opri şi, mai presus de toate, fără a vorbi despre asta, ci făcând-o. 
Un exercițiu util pentru declanșarea visatului este să te uiți la mîinile tale, în vis. 
De fiecare datã când te uiți la ceva în vise, acel ceva își schimbã forma. 
Trucul în a învãța cum sã declanșezi visatul constă nu doar în a privi la mâinile tale, ci sã și menții imaginea lor. 
"Visatul" este real când reușești sã pãstrezi orice în câmpul vizual. 
Apoi nu mai existã nici o diferențã între ceea ce faci când dormi și ceea ce faci când ești treaz.
Dacă arunci priviri fugare la ceea ce se întîmplă într-un vis, imaginile nu se vor destrăma, în caz contrar, fixând privirea pe un element, da.
Bariera iniţială care te împiedică să aduci visele în atenţia ta conştientă, este constituită de prima poartă a visatului. 
Trecut de ea, ţi se va părea stupid că nu te poți opri, după cum dorești, să îți concentrezi atenţia asupra elementelor din visele tale, dar asta este o certitudine falsă. 
Prima poartă a visatului priveşte fluxul de energie din univers, fiind un obstacol natural.
Pentru a elibera energia necesară pentru atenţia visatului, din sfera socializării, este nevoie să îți redistribui energia existentă. 
Manifestarea atenţiei visatului este rezultatul direct al restructurării vieţii tale. 
Deoarece nu ai alte surse externe la care să apelezi pentru un impuls suplimentar de energie, trebuie să îți redistribui energia existentă, prin orice mijloace posibile. 

Cel mai eficient element al metodei vrăjitorilor este renunţarea la importanţa de sine, acest lucru fiind indispensabil pentru tot ceea ce fac ei. 
Importanţa de sine este inamicul suprem al vrăjitorilor, şi blestemul omenirii, deoarece cea mai mare parte a energiei este consumată pentru a susţine propria importanţă, ceea ce este evident în preocuparea obsedantă în legătură cu felul în care te prezinți, cu faptul de a fi admirat, plăcut, acceptat, aprobat. 
Dacă oamenii ar fi capabili să renunţe la o parte din această importanţă, li s-ar întîmpla două lucruri deosebite :
1. și-ar elibera energia din încercarea de a menţine ideea iluzorie a măreţiei lor,
2. și-ar putea pune la dispoziţie suficientă energie pentru a intra în cea de a doua atenţie, ca să întrezărească măreţia autentică a universului.
Pot fi necesare mai multe luni, sau chiar ani, pentru a ajunge să fii capabil de a-ți concentra neabătut atenţia visatului asupra orice dorești, dar poți deveni atît de priceput încît să dobândești sentimentul că o faci de o viaţă, ca și când ai fi avut din totdeauna această aptitudine. 
Noua capacitate - de a putea să arunci priviri scurte asupra elementelor din visele tale, poate fi cuplată cu ideea obsedantă de a-ți reaminti permanent să privești elementele din vis.
În timpul exersării poți ajunge la un moment dat să auzi o voce care vorbește des cu tine în vis, reamintindu-ți, de exemplu, să te uiți la lucrurile din vis. 
Nu suntem singuri, visătorilor fiindu-le accesibile perceptiv şi alte planuri existențiale, din care uneori ne accesează diferite entităţi energetice conștiente. 
Dacă, atunci când auzi cicălindu-te o voce în vis, te înfurii tare şi strigi ordinul: „încetează !", vocea va înceta.

A doua atenţie ca progresie
începe ca idee ce îți vine mai mult ca o curiozitate decît ca posibilitate reală; transformîndu-se în ceva ce poate fi doar simţit, aşa cum este simţită o senzaţie; şi evoluînd în final într-o stare sau un domeniu de aspecte practice ori o forţă extraordinară care deschide în faţa ta lumi ce depăşesc cele mai fantastice închipuiri.
Când explică vrăjitoria, vrăjitorii au două opţiuni :
 1. Să vorbească în termeni metaforici despre o lume de dimensiuni magice.
 2. Să explice acţiunile lor în termenii abstracţi specifici vrăjitoriei. 
Nici una din ele nu poate satisface pe deplin mintea raţională a unui occidental. 
Ceea ce avea în vedere Don Juan prin descrierea metaforică a celei de a doua atenţii ca progresie era să sublinieze faptul că, fiind un derivat al deplasării punctului de asamblare, cea de a doua atenţie nu se produce în mod natural, ci trebuie proiectată în mod deliberat ca intenţie, începînd cu intenţionarea ei ca idee şi sfîrşind prin intenţionarea ei ca o conştientă stabilă şi controlată a deplasării punctului de asamblare. Primul pas către dobîndirea puterii, în arta visatului, constă în a învăţa cum să organizezi visatul, cum să stăpîneşti practic şi cu mare precizie situaţia generală dintr-un vis. 
Să organizezi visatul înseamnă să nu laşi visul să alunece în altceva, să treacă brusc de la o locație la alta. Trebuie să ţii sub control imaginea locației, şi nu o laşi să dispară, pînă nu vrei tu. Acest gen de control nu diferă de controlul pe care îl ai asupra oricărei situaţii din viaţa ta cotidiană. Vrăjitorii sînt obişnuiţi cu el şi îl realizează de fiecare dată cînd au nevoie sau doresc să o facă.
Pentru a te obişnui şi tu cu aceasta, trebuie, la început, să faci ceva simplu : în visele tale trebuie să îți aduci aminte să îţi priveşti mîinile. 
Consideră totul în termenii unei cercetări antrenante şi amuzante, nu ai uneia solemne şi morbide. 
Poţi să devii oricît de grav şi greoi doreşti cînd este vorba de visat, pentru explicaţii fiind totdeauna nevoie de o judecată adîncă, dar cînd visezi, trebuie să fii liber și uşor, neînchistat și blocat în convingeri și prejudecăți rigide. 
Visatul trebuie să fie efectuat cu integritate şi seriozitate, dar și cu bună dispoziţie şi o încredere lipsită de orice griji. 
Numai în aceste condiţii este posibil ca visele tale să se transforme în visat. 
Alegerea mîinilor este arbitrară, căutarea a orice altceva fiind la fel de justificată, scopul acţiunii ne constând în găsirea unui anumit lucru, ci în antrenarea atenţiei visatului. 
Vidia.ro
Atenţia visatului poate fi definită prin următoarele caracteristici:
- stâpînirea asupra propriilor vise pe care o dobîndeşti când îți fixezi punctul de asamblare într-o oricare nouă poziţie în care a fost deplasat în timpul viselor,
- o faţetă incomprehensibilă a conştiinţei, care există independent, aşteptând momentul în care o vei implica, un moment în care îi vei da un scop,
- o facultate ascunsă, pe care o are în rezervă fiecare om, dar pe care nu are posibilitatea să o folosească în viaţa cotidiană.
Prima poartă este un prag pe care trebuie să-l treci devenind conştient de o anumită senzaţie înainte de somnul adînc. 
O senzaţie ca o toropeală plăcută, care nu te lasă să deschizi ochii. 
Ajungi la această poartă în momentul în care devii conştient că adormi, suspendat în întuneric şi toropeală. 
Trebuie să ai intenţia să devii conştient că adormi.Intenţia şi faptul de a avea intenţie sînt foarte greu de definit. 
Vrăjitorii intenţionează orice se decid să intenţioneze, pur şi simplu, prin intenţia de a o face. 
Orice om raţional crede că înţelegerea ţine exclusiv de domeniul raţiunii, al minţii sale. 
Pentru vrăjitori, înţelegerea intenţiei ţine de domeniul energiei. 
Ei sunt convinşi că, dacă cineva intenţionează această afirmaţie pentru corpul energetic, corpul energetic o va înţelege în termeni complet diferiţi de cei ai minţii. 
Important este să ajungi la corpul energetic
Pentru asta însă este nevoie de energie. 
Corpul energetic va înţelege afirmaţia în termenii energiei, ca senzaţii trupeşti. 
La început nu poţi să pătrunzi importanţa acestor lucruri, pentru că nu ai suficientă energie, şi pentru faptul că nu intenţionezi nimic. 
Dacă ai face-o, corpul tău energetic ar înţelege imediat că singura cale de a intenţiona este prin concentrarea intenţiei asupra a ceea ce doreşti să intenţionezi. 

Un Mentor vrăjitor poate să o concentreze pentru tine, ajungînd la corpul tău energetic, oferindu-ţi o experienţă a visatului, ca şi cum te-ar hipnotiza.
Pentru prima poartă, scopul visatului este de a intenţiona corpul tău energetic să devină conştient că adormi. 
Nu te forţa să devii conştient că adormi, ci lasă corpul tău energetic să facă asta. 
Să intenţionezi este să doreşti fără a dori, să faci fără a face. 
Acceptă testul intenţiei. 
Pune-ţi hotărîrea tacită, fără alte gînduri, să lucreze în a te convinge că ai ajuns la corpul tău energetic şi că eşti un visător. 
Făcînd aceasta, te vei pune automat în situaţia de a fi conştient că adormi. 
Cum poţi să te convingi că eşti un visător, cînd, de fapt, nu eşti ? 
Intenţia înseamnă 2 lucruri
1. actul de a te convinge că eşti într-adevăr un visător, deşi nu ai mai visat niciodată pînă acum, 
2. actul de a fi convins. 
Intenţia reclamă imaginaţie, disciplină şi fermitate. 
În aces caz, să intenţionezi înseamnă să capeţi cunoaşterea corporală incontestabilă că eşti un visător. 
Simţi că eşti un visător cu toate celulele din trup. 
Ceea ce ai de făcut este să ajungi singur la corpul tău energetic. 
Intenţionarea primei porţi a visatului este unul dintre mijloacele descoperite de vrăjitorii din vechime, pentru a ajunge la cea de a doua atenţie şi la corpul energetic. 
Intenţionează să devii conştient că adormi şi să-ţi vezi mîinile în vis. 
În cealaltă parte a testului, convinge-te că eşti un visător şi că ai ajuns la corpul tău energetic. 
Repetând continu, seară de seară, vei începe să observi după un timp că în vis ai un sentiment vag că ar fi trebuit să faci ceva, şi nu-ţi aminteşti ce. 
Sentimentul poate deveni atît de puternic, încît te va putea trezi noaptea din somn. 
A-ţi cere să găseşti un anumit lucru în visele sale, de exemplu mîinile, este o şmecherie tehnică, adevăratul scop urmărit, mai superior (efectul), fiind de a deveni conştient, căci nu poţi deveni conştient dacă îţi ordoni să fii conştient că dormi, ci prin menţinerea prelungită a unei imagini pe care o priveşti în vis ! 
Visătorii aruncă intenționat priviri rapide asupra a tot ceea ce este prezent într-un vis, iar când îşi concentrează atenţia visatului asupra a ceva specific, o fac numai pentru a stabili un punct de pornire. 
De acolo, ei încep să privească la alte lucruri, reîntorcîndu-se la punctul de pornire cât de des pot. 
După multe eforturi, vei percepe mîini care vor da impresia că îți aparţin, schimbându-și însă, posibil, forma, deformânduse. 
Capacitatea de a visa se va modifica parcă de la sine, ne făcând nimic special în afară de a persista în hotărîrea constantă de a deveni conştient că adormi şi de a-ți privi mîinile în vis.

Visatul trebuie făcut cu multă seriozitate, și nu îți poți permite nici o mişcare greşită, căci este un proces de conştientizare, de dobîndire a controlului. 
Atenţia visatului trebuie antrenată sistematic, pentru că ea este poarta către cea de a doua atenţie. 
Cea de a doua atenţie este ca un ocean, iar atenţia visatului este ca un fluviu ce se varsă în el. 
Cea de a doua atenţie este starea de a fi conştient de lumi în totalitatea întregului lor, totalitate a întregului la fel cum lumea noastră este o totalitate a întregului, pe cînd atenţia visatului este starea de a fi conştient de elementele din vise. 
Atenţia visatului este esenţială pentru orice mişcare în lumea vrăjitoriilor. 
În mulţimea de elemente din vise sunt prezente interferenţe energetice reale, lucruri neesenţiale, care au fost plasate în vise de o forţă potrivnică. 
Abilitatea de a le găsi şi de a le urmări înseamnă vrăjitorie. 
Visele reprezintă o trecere spre alte lumi, cu două sensuri, conştiinţa ta trecând prin ea în alte domenii, iar acele domenii îşi trimit cercetaşi în visele tale. 

Cercetaşii sunt sarcini energetice care se amestecă cu elementele viselor obişnuite, impulsuri de energie străină care apar în visele noastre şi pe care le interpretăm ca elemente familiare sau nefamiliare nouă. 
Nu poți înţelege asta, dacă continui a-ţi reprezenta visele în termeni cunoscuţi, drept ceva ce se întîmplă în timpul somnului. 
Prin această poartă se strecoară curenţi de energie necunoscută, pe care mintea îi percepe ca părţi integrante ale viselor. 
Vrăjitorii sînt conştienţi de aceşti curenţi de energie străină, pe care îi observă şi se străduiesc să-i separe de elementele obişnuite ale viselor lor, deoarece provin din alte domenii. 
Dacă i-am urma pînă la sursă, ne-ar servi drept îndrumători în zone de un asemenea grad de mister, încît vrăjitorii se cutremură doar la simpla menţiune a unei astfel de posibilităţi. 
Ei îi separă prin antrenarea şi stăpînirea atenţiei visatului. 
La un moment dat, atenţia visatului descoperă curenţii printre elementele visului şi se concentrează asupra lor, şi atunci întregul vis se destramă, lăsînd în urmă numai energia străină.
 Deci ceea ce ai de făcut în vis, pentru a putea să treci de prima poartă a visatului este :
 1. Să-ţi concentrezi privirea pe orice lucru, la alegerea ta, ca punct de pornire.
 2. Să-ţi muţi privirea la alte elemente din vis, pe care să le înregistrezi prin priviri scurte, privind fugar la cât de multe elemente poţi, căci dacă le priveşti doar în treacăt, imaginile nu se destramă.
 3. Revii la elementul pe care l-ai privit la început.
Ajungi la prima poartă a visatului prin faptul că devii conştient că adormi, sau prin intermediul unui vis foarte real. 
Odată ajuns la poartă, trebuie să treci de ea prin capacitatea de a menţine prelungit în atenție imaginea oricărui element din vis. 
Vrăjitorii au găsit procedeul de utilizare a punctului de pornire. 
De fiecare dată cînd priveşti respectivul element şi-l separi de restul, primeşti un impuls de energie, aşa că, la început nu te uita la prea multe elemente din visele tale, patru fiind suficiente. 
Mai tîrziu, poţi să extinzi numărul lor pînă cînd vei putea cuprinde tot ce doreşti, dar, imediat ce imaginile încep să se destrame şi simţi că îţi pierzi controlul, întoarce-te la punctul de pornire şi ia-o de la început. 
Odată ajuns la prima poartă a visatului, vei descoperi, pe măsură ce avansezi, ce uşor îţi va fi să te angajezi în visat ulterior. 

Cel mai uluitor lucru care li se întîmplă visătorilor, este că, în momentul ajungerii la prima poartă, ei ajung şi la corpul energetic, care este replica, perechea complementară a corpului fizic, o structură spectrală alcătuită din energie pură. 
Și corpul fizic este alcătuit din energie, dar corpul energetic are doar înfăţişare, nu și masă materială, și, întrucît el este energie pură, poate face lucruri ce nu sunt posibile corpului fizic, ca, de exemplu, să se transporte într-o clipă la capătul universului.
Visatul este arta de a tempera corpul energetic, de a-l face flexibil şi coerent prin antrenarea sa treptată. 
Prin visat îți condensezi corpul energetic pînă cînd devine o unitate capabilă să perceapă. 
Percepţia sa, deşi influenţată de modul nostru obişnuit de a percepe lumea cotidiană, este o percepţie independentă, ce are propriul său domeniu, domeniul energiei. 
Corpul energetic se comportă faţă de energie în termenii energiei. 
În visat tratează energia în trei moduri : 
1. poate percepe energia în fluxul ei,
2. o poate folosi drept vehicul de deplasare,
3. o poate folosi pentru a percepe realitatea.

Unii oameni au tendinţa de a se comporta ca vrăjitorii din timpuri străvechi. 
Imediat ce au ocazia, își lasă punctul de asamblare să se deplaseze, să translateze pe distanţe variabile. 
Rezultatul constă în faptul că ei, precum vrăjitorii din vechime, călătoresc dincolo de lumea pe care o cunosc, o călătorie cît se poate de reală, dar periculoasă.
Nu poţi explica visatul prin lucrurile pe care le cunoşti sau bănuieşti că le cunoşti. 
Locurile vizitate  pot să nu fie pe această lume, ci în afara lumii acesteia. 
Ceea ce te face să te zbaţi în nedumerire este faptul că nu poţi să-ţi închipui că ceva ar putea fi din afara lumii acesteia, de pe altă lume. 
Cea mai extraordinară caracteristică a vrăjitoriei este acea configuraţie denumită de pe altă lume. 
Vrei să reduci ceva transcendental la ceva lumesc, terestru, dar aşa ceva nu se poate face. 
Călătoria este reală, deși unii o văd în chip de peisaje lumești, iar alții ca energie. 
Nici unul nu are dreptate şi nici nu se înşală.
Confuzia se produce atunci cînd încerci să gândești că lucrurile sunt reale. 
Un loc real este posibil să aibă două versiuni diferite despre el, căci oamenii au versiuni diferite, deoarece au, în același moment, coeficienţi diferiţi de uniformitate şi coeziune
Aceste două proprietăţi, uniformitatea și coeziunea, reprezintă cheia percepţiei.

A Doua Poartă a Visatului
ajungi la cea de a doua poartă a visatului atunci cînd te trezeşti dintr-un vis într-un alt vis
Poţi avea cît de multe vise doreşti sau cît de multe eşti capabil să ai, dar trebuie să exerciţi un control adecvat asupra lor, ca să nu te trezeşti în lumea pe care o cunoaştem.
Să nu te trezești niciodată în lumea asta, constituie o alternativă. 
Vrăjitorii din vremurile străvechi obişnuiau să facă acest lucru, acest lucru fiind realizabil, dar nu și recomandabil. 
Tu trebuie să te trezeşti în mod normal, cînd ai terminat cu visatul, dar, în timp ce visezi, să visezi că te trezeşti în alt vis. 
Acest gen de control nu diferă de controlul pe care-l ai asupra oricărei situaţii din viaţa cotidiană.
Există o problemă în ceea ce priveşte cea de a doua poartă, aceasta putând deveni serioasă, în funcţie de tendinţele firii fiecăruia, căci dacă ai înclinaţia de a te complace în a te agăţa de lucruri sau situaţii, poți avea probleme. 
După ce ai avut parte de experienţa neobişnuită de a examina conţinutul viselor tale, închipuie-ţi că treci dintr-un vis într-altul, observând totul, examinând fiecare detaliu. 
Este uşor să-ţi dai seama că te poţi cufunda pînă la adîncimi fatale în acest sens, mai ales dacă ai înclinaţia de a te lăsa antrenat în asta. 
În mod normal, într-o stare normală de somn, ar interveni corpul sau creierul pentru a opri situaţia, dar aceasta nu este o stare normală de somn, fiind vorba despre visat.
Prin trecerea de prima poartă, cel care visează a şi ajuns la corpul său energetic, astfel încît ceea ce trece de cea de a doua poartă, sărind dintr-un vis într-altul, este corpul energetic.  
Implicaţia constă în faptul că, la trecerea prin cea de a doua poartă, trebuie să intenţionezi un control mai mare şi mai serios asupra atenţiei visatului. 
Scopul visatului este de a-ţi perfecţiona corpul energetic, căci un corp energetic perfect are, printre alte lucruri, un asemenea control asupra atenţiei visatului, încît o face să se oprească atunci cînd este nevoie. 
Aceasta este supapa de siguranţă pe care o au cei care visează. 
Indiferent cât de mult s-ar lăsa antrenaţi la un moment dat, atenţia visatului trebuie să te facă să revii la starea de conștiință de la care ai plecat.

Există două modalităţi de a trece prin a doua poartă a visatului :
1.de a te trezi în alt vis, adică să visezi că ai un vis şi apoi să visezi că te trezeşti din el.
2. a folosi elementele dintr-un vis pentru a declanşa alt vis în continuare. 
Poți trece în viteză de la un element precis, accesibil atenţiei imediate a visatului, la altul, nu chiar accesibil.
Poți intra și într-o variantă a celei de a doua situaţii : privești orice element dintr-un vis, menţinîndu-ți privirea fixă, pînă cînd elementul în cauză îşi schimba forma şi, prin aceasta, te trage într-un alt vis, printr-un vîrtej vîjîitor.
Este greu să devii capabil să decizi dinainte care dintre cele trei căi o vei urma.

Următoarea etapă
în primul rând, trebuie sã-ți concentrezi privirea asupra mîinilor tale, ca punct de plecare. 
Apoi îți muți privirea asupra altor subiecte, și le privești cu priviri scurte. 
Concentreazã-ți privirea pe câte lucruri vrei. 
Amintește-ți cã, dacã privești scurt, imaginea nu se mișcã. 
Apoi întoarce-te la mâinile tale. 
De fiecare datã când îți privești mâinile, îți reînnoiești puterea necesarã pentru visat, așa cã, la început, nu te uita la prea multe lucruri. 
Vor fi de ajuns patru de fiecare datã. 
Mai târziu, poți lãrgi domeniul, pânã când poți acoperi tot ce dorești, dar imediat ce imaginile încep sã se schimbe și simți cã pierzi controlul, întoarce-te la mîinile tale. 
Când crezi cã poți privi la lucruri timp nedefinit, vei „”fi pregãtit pentru o nouã tehnicã. 
Trebuie s-o aplici doar când vei fi astfel pregătit.

Urmãtorul pas în "declanșarea visatului" este sã înveți sã cãlãtorești. 
În același mod în care ai învãțat sã-ți privești mâinile, trebuie sã-ți dorești sã te miști, sã mergi în diverse locuri. 
La început, trebuie sã stabilești un loc în care vrei sã te duci. 
Alege un loc bine cunoscut, apoi dorește-ți sã te duci acolo. 
Tehnica asta este foarte dificilã. 
Trebuie sã realizezi douã lucruri : trebuie sã-ți dorești sã mergi într-un anumit loc, și apoi, când ai realizat tehnica, trebuie sã înveți sã controlezi timpul exact al cãlãtoriei tale.
Pentru a te ajuta singur, trebuie sã-ți alegi un obiect anume, pe care îl ai bine în memorie, și care este în locul unde vrei sã te duci, și apoi trebuie sã-ți concentrezi atenția asupra lui.
Poți sã te întorci într-un loc în care ai mai fost, în timp ce "visezi", reamintindu-ți un obiect, sau orice altceva aflat în acel spațiu. 
Focalizeazã-ți atenția pe orice obiect de acolo, și apoi regãsește-l în "vis". 
De la obiectul ales, te întorci la mâinile tale, și apoi la alt obiect, și tot așa.

Exerciţiile de visat se termină întotdeauna prin aceea că nu mai ai rezerve de atenţie a visatului (energie), şi te trezești, sau prin faptul că ești cuprins de un somn adînc, învăluit în întuneric.

Asocierea cu alte creaturi - făpturile anorganice - Aliații :
În timpul visatului, fie că le place sau nu, visătorii caută să se asocieze cu alte creaturi. 
Pentru tine asta poate fi un şoc, dar cei care visează caută în mod automat grupările de făpturi, în cazul acesta, conexiunile de creaturi anorganice. 
Pentru oameni, entitățile anorganice sunt ceva cu totul nou şi neobişnuit. 
Pentru ele, noutatea neobișnuită constă în traversarea graniţelor domeniului lor de către o făptură ca omul. Făpturile anorganice, cu splendida lor conştiinţă, exercită o atracţie extraordinară asupra celor care visează, şi îi pot transporta cu uşurinţă în lumi ce depăşesc orice posibilitate de descriere. 
Vrăjitorii din vechime s-au folosit de ele, ei fiind cei care au introdus termenul de aliaţi
Aliaţii lor i-au învăţat cum să-şi deplaseze punctul de asamblare dincolo de marginile oului energetic, în universul aflat dincolo de sfera omenescului. Astfel încît, cînd transportă un vrăjitor, îl duc în lumi ce se află dincolo de domeniul umanului.
Domeniul în care sunt percepute manifestările făpturilor anorganice există într-o anumită poziţie a punctului de asamblare, precum lumea noastră terestră cotidiană există în poziţia obişnuită a punctului de asamblare.
Viaţa şi conştiinţa, fiind în exclusivitate o chestiune de energie, nu reprezintă o proprietate caracteristică numai organismelor vii organice. 
Vrăjitorii au văzut că există două tipuri de creaturi conştiente : organice şi anorganice, şi, prin compararea unora cu celelalte, au văzut că ambele tipuri sunt mase luminoase traversate din toate unghiurile imaginabile de milioane de filamente de energie ale universului, diferind unele de altele prin formă şi grad de strălucire.

Făpturile anorganice sînt alungite şi seamănă cu nişte luminări, dar au o luminozitate opacă. 
Viaţa lor este cu mult mai lungă decât a celor organice, iar conştiinţa lor este mai calmă şi mai profundă. 
Făpturile anorganice "mor", în mod normal, ca și cele organice, pierzându-și și ele starea conştientă, la fel ca oamenii, cu excepţia faptului că lungimea perioadei lor conştiente este extrem de mare.
Făpturile organice sînt rotunde şi cu mult mai strălucitoare. 
Viaţa şi conştiinţa făpturilor organice durează puţin, pentru că sunt făcute să se grăbească.
Vrăjitorii nu au nici o dificultate în a interacţiona cu făpturile anorganice, deoarece ele posedă componenta esenţială necesară pentru interacţiune - conştiinţa.
Pentru vrăjitori, a avea viaţă presupune întrunirea a 3 condiții principale :
1. a avea conştiinţă,
2. a avea un punct de asamblare,
3. a avea strălucirea stării de conştiinţă care înconjoară punctul de asamblareîntrunirea acestor 3 condiții indicându-le faptul că entitatea din faţa lor, organică sau anorganică, este perfect capabilă să perceapă
Capacitatea de a percepe este considerată de vrăjitori drept premisă a stării de a fi în viaţă.
Aceste făpturi sunt atrase de oameni, sau mai bine zis, sunt obligate să interacţioneze cu ei. 

Prin contactele lor din vis cu făpturile anorganice, vrăjitorii din vechime au devenit extrem de versați în manipularea pnctului de asamblare. 
Există o serie de lucruri care sunt foarte normale în viaţa unui vrăjitor, cum ar fi perceperea vocii unui emisar al visatului. 
La trecerea de prima sau cea de a doua poartă a visatului, cei ce visează ajung la un prag de energie de la care încep să vadă lucruri ori să audă voci imperceptibile oamenilor. 
Nu mai multe voci, ci o singură voce, pe care vrăjitorii o numesc vocea emisarului visatului
Ea este o energie străină, care are concizie, și care are ca scop să-i ajute pe cei care visează, spunîndu-le anumite lucruri. 
Problema este că emisarul visatului poate spune numai acele lucruri pe care vrăjitorii deja le cunosc sau ar trebui să le cunoască, dacă-şi merită numele de vrăjitori. 
Este o forţă impersonală pe care o transformăm într-o forţă personificată pentru că are glas. 
Unii vrăjitori au deplină încredere în această energie, pe care chiar o văd. 
Unii doar o aud, sub forma unui glas de bărbat ori de femeie, ce le poate spune care este starea exactă a lucrurilor, și de cele mai multe ori ei iau spusele ei drept poveţe sacre. 
O vezi sau o auzi, pentru că îți menţii punctul de asamblare fixat într-o poziţie nouă specifică, și, cu cât este mai intensă fixarea, cu atît mai intens simţi emisarul. 
Această forţă este capabilă să se materializeze, totul depinzând de cât de tare este fixat punctul de asamblare. 
Dacă poţi să-ţi păstrezi detaşarea, poți fi liniștit, căci nu ți se întâmplă nimic. 
Emisarul rămîne ceea ce este, o forţă impersonală care acţionează asupra ta, din cauza fixării punctului tău de asamblare. 
Emisarul nu dă sfaturi, ci îți precizează lucrurile, iar tu îți formezi singur deducţiile. 
Emisarul nu îți spune nimic nou. 
Afirmaţiile sale sunt corecte, însă par doar să demonstreze ceva, repetând (confirmând) ceva ce ştiai (bănuiai) deja. 
Tu de fapt știi mult mai multe lucruri despre misterele universului decît poţi să-ţi dai seama la nivel raţional. 
Asta este ca o boală a oamenilor, să ştie mai multe despre misterul universului decît își dau seama.

Emisarul îi vorbea și lui DJ, acesta percepându-l din tinereţe ca pe un călugăr cu glugă neagră, vorbăreţ, care, la început de fiecare dată îl speria tare. 
Ulterior, cînd și-a putut stăpâni spaima, a devenit o voce imaterială care a continuat mereu să-i spună diferite lucruri, orice lucru pe care-și concentra intenţia, lucruri pe care nu vroia să se deranjeze să le aprofundeze singur, cum ar fi, de exemplu, detalii despre comportamentul învăţăceilor săi, ce făceau ei când nu se afla în preajma lor. 
Emisarul îi putea spune tot ce face un anumit om.  
Emisarul visatului este o forţă care vine din tărîmul făpturilor anorganice, acesta fiind motivul pentru care cei care visează se întîlnesc întotdeauna cu el. 
Toţi îl aud, foarte puţini fiind cei care îl văd sau îl simt.
Întregul domeniu al făpturilor anorganice este întotdeauna predispus să ne înveţe. 
Probabil că din cauza faptului că făpturile anorganice au o conştiinţă mai profundă ca a noastră, se simt obligate să ne ia sub aripa lor ocrotitoare. 
Dar preţul este destul de mare : viaţa noastră, energia noastră, devoţiunea noastră faţă de ele, cu alte cuvinte, libertatea noastră.
Ele ne învaţă lucruri legate de lumea lor, în acelaşi fel în care noi le-am învăţa pe ele lucruri legate de lumea noastră, dacă am fi capabili să o facem.
Însă metoda lor este de a lua esenţa noastră primară drept etalon al nevoilor noastre şi de a ne învăţa în conformitate cu ea, aceasta fiind o treabă extrem de periculoasă. 
Dacă cineva ar lua drept etalon esenţa primară a eului tău, cu toate temerile şi lăcomia, şi invidia care o caracterizează, etc, şi te-ar învăţa ceea ce satisface această stare oribilă de existenţă, care crezi că ar fi rezultatul ?  

Problema vrăjitorilor din vechime, este că ei au învăţat lucruri minunate, dar pe baza naturii lor primitive nealterate. 
Făpturile anorganice au devenit aliaţii lor şi, prin exemplificări premeditate, i-au învăţat adevărate minuni. 
Aliaţii executau acţiunile, iar vrăjitorii erau îndrumaţi pas cu pas să le imite, fără a schimba ceva din natura lor primară.
DJ însă nu a putut concepe să aibă asemenea relaţii, deoarece considera că implicarea în situaţii de asemenea natură zădărniceşte eforturile de căutare a libertăţii, consumînd toată energia de care dispunem. Pentru a putea urma cu adevărat exemplul aliaţilor lor, vrăjitorii din vechime au fost nevoiţi să-şi petreacă viaţa pe tărîmul făpturilor anorganice. 
Cantitatea de energie necesară pentru a realiza o asemenea deplasare continuă este uluitoare. 
Ei erau capabili de a exista pe acele tărîmuri, trăiau, îşi păstrau conştiinţa şi individualitatea. 
Pentru acei vrăjitori emisarul visatului a devenit entitatea de importanţă vitală. 
Dacă un vrăjitor doreşte să trăiască pe tărîmul făpturilor anorganice, emisarul este puntea de legătură perfectă pentru realizarea acestui lucru, căci vorbeşte, și este înclinat să înveţe şi să îndrume. 
Acel tărâm aparţine unui alt registru, registrul vrăjitorilor din vechime. 
În plus, învăţăturile şi îndrumările sale sînt absurdităţi în lumea noastră. 
Iar pentru aceste absurdităţi emisarul ne taxează enorm în termenii energiei. 
Emisarul place celor care găsesc că nu este nimic rău în a explora toate posibilităţile, vrând să acumuleze cunoaştere, căci cunoaşterea înseamnă putere, și nu vor să rămână în călduţa siguranţă a rutinei şi convingerilor lumii cotidiene.

Din toate lucrurile deosebite pe care vrăjitorii din vechime le-au învăţat, explorînd mii de poziţii ale punctului de asamblare, au rămas numai Arta visatului şi Arta stalkingului. 
Arta visatului se referă la modul de DEPLASARE al punctului de asamblare. 
Arta stalkingului se referă la modul de FIXARE al punctului de asamblare în orice poziţie este deplasat. 
A fixa punctul de asamblare în orice poziţie nouă înseamnă a dobîndi COEZIUNE
În exerciţiile tale de visat înveţi să ai coeziune, visatul impunând acest lucru, formîndu-te, când visezi, să-ți fixezi punctul de asamblare. 
Atenţia visatului, corpul energetic, cea de a doua atenţie, relaţiile cu făpturile anorganice, emisarul visatului reprezintă produse secundare ale procesului de dobîndire a coeziunii, produse secundare ale fixării punctului de asamblare în mai multe poziţii de visat. O poziţie de visat reprezintă orice poziţie nouă în care a fost deplasat punctul de asamblare în timpul somnului.
Punctul de asamblare îl fixezi într-o poziţie de visat prin menţinerea imaginii oricărui element din vis, sau prin schimbarea viselor după voință. 
Prin exerciţiile tale de visat îţi exersezi capacitatea de a fi coeziv, adică îţi exersezi capacitatea de a menţine o nouă formă a energiei, prin fixarea punctului de asamblare în poziţia unui anume vis pe care îl ai. 
Translaţiile punctului de asamblare produc schimbări de mică importanţă, aprope insesizabile, dar sunt atractive deoarece sunt atît de mici şi de numeroase încât a menţine coeziunea în toate reprezintă o adevărată realizare. 
Poți ști că menţii coeziunea, după claritatea percepţiei tale, cu cît este mai clară imaginea viselor, cu atât fiind mai mare coeziunea.
Aceste lucruri au aplicație practică și în viața de zi cu zi, în starea de conștiință obișnuită, deoarece aceleași legi acționează și în această stare. 
Trebuie doar să înțelegi faptul că starea ta normală reprezintă doar una din nenumăratele poziții de asamblare, fiind doar un vis ca oricare altul, pe care ai ajuns să îl experimentezi în mod principal, constant, revenind mereu la el. 
Tu poți ieși din el și poți reintra în el, după voință, folosind arta visatului și stalkingul. 
Ce rezultă din asta : faptul că poți aplica în starea de conștiință normală tehnicile din arta visatului. 
De acest fapt mi-am dat seama în copilărie, în clasele primare, pe când priveam fix, absent, chipul învățătoarei, în timp ce preda lecții noi, stând nemișcată la catedră. 
După un timp percepeam o zonă de contur luminoasă în jurul capului ei, după care toată sala de clasă începea să se lumineze subit, de parcă soarele ieșise din nori. 
Parcă din materie începea să iasă subit lumină, și obiectele își pierdeau contururile în această lumină. 
Cum îmi mutam privirea, cum fenomenul înceta brusc, totul reintrând în normal. 
Simțeam că dacă aș continua, realitatea perceptibilă ar putea dispărea, și asta îmi producea o senzație de neliniște și teamă. 
După un timp m-am obișnuit cu fenomenul, și nu i-am mai acordat nici o importanță, mai ales că mă deranja și chiar speria puțin, deoarece presupuneam că aș putea avea și ceva probleme cu vederea. 
Întrebasem câțiva colegi dacă ei percep așa ceva, dar modul în care au abordat subiectul m-a făcut să mă abțin în a-l mai deschide. 
Probabil însă că mulți oameni au experimentat acest fenomen normal, dar de neînțeles pentru ei, și nu i-au acordat importanță, păstrând totodată în secret astfel de experiențe, de teama batjocurei și ridicolului. 

O altă experiență personală, pe care știu că mulți alții au experimentat-o și ei, este cea a privitului în oglindă la propriul chip, într-un punct fix, de exemplu între sprâncene. 
După câteva minute apare fenomenul luminos, ulterior chipul schimbându-și înfățișarea, contururile, apărând parcă noi și noi alte chipuri... 

Aplicaţia practică descrisă de Castaneda este următoarea :  DJ l-a îndemnat să-și concentreze atenţia, ca şi când ar fi fost într-un vis, asupra frunzişului unui copăcel, uitându-se fix la el, și totodată concentrându-și atenţia visatului asupra frunzelor.
În vise, o dată ce poţi să menţii imaginea oricărui element, îţi menţii, de fapt, poziţia de visat a punctului tău de asamblare. 
Același proces îl poți manifesta în starea normală de conștiință, menținând în atenție imaginea unui obiect din realitatea terestră. 
Prin fixarea privirii asupra frunzişului, vei realiza o deplasare minusculă a punctului de asamblare, iar apoi, concentrând atenţia visatului prin fixarea privirii asupra frunzelor individuale, vei fixa, de fapt, această mică deplasare a punctului, iar coeziunea ta te va face să percepi în termenii celei de a doua atenţii. 
Întregul proces este foarte simplu și logic.
Castaneda și-a concentrat privirea asupra frunzelor, s-a uitat fix la ele, şi destul de rapid a fost atras într-o senzaţie de vîrtej, foarte asemănătoare cu vîrtejurile din visele sale. 
Frunzişul a devenit un univers de informaţii senzorial ca şi cum l-ar fi înghiţit, iar senzaţia o avea atât la nivel vizual, cât și tactil și olfactiv, căci dacă atingea frunzele, le simţea în mod real, putând simţi şi mirosul lor. 
Atenţia visatului a fost multisenzorială, nu doar vizuală, ca în visatul obişnuit. 
Ceea ce a început ca privitul frunzişului s-a transformat într-un vis, fiind convins că se află într-un copăcel visat, aşa cum mai fusese şi în alţi copaci din nenumărate alte vise. 
S-a comportat în acest copac visat la fel cum învăţase să se comporte în visele sale, trecând de la un element la altul, tras de forţa unui vîrtej ce se forma în oricare parte a copăcelului, pe care își concentra atenţia multisenzorială a visatului. 
Vîrtejurile se formau nu numai când privea, ci şi cînd atingea ceva cu orice parte a corpului. 
La fel ca în vise, nu avea destulă energie pentru a reflecta prea mult la aceste lucruri. 
Gândurile îi erau pasagere, durând doar o clipă, iar apoi forţa experienţei directe le-a înăbuşit complet. 
O mişcare bruscă a zgâlţîit deodată totul şi l-a făcut, efectiv, să iasă dintr-un pîlc de frunze, ca şi cum s-ar fi smuls din atracţia magnetică a copăcelului. 
Aşezat într-o poziţie elevată, avea în faţă o privelişte nemărginită, de jur împrejur fiind munţi întunecaţi şi multă vegetaţie. 
Un alt şoc de energie l-a făcut să se cutremure, și apoi s-a aflat în altă parte, înconjurat de o pădure de copaci uriaşi. 
A menţinut viziunea acelei privelişti deosebite, temîndu-se să o lase să dispară, ştiind că este, întradevăr, un vis ce se va destrăma imediat ce-și epuiza atenţia visatului. 
Dar imaginile au rămas, chiar şi atunci cînd, după estimarea a, ar fi trebuit să nu mai aibă rezerve de atenţie a visatului. 
Atunci, i-a trecut prin minte un gînd terifiant : ce-ar fi dacă nu era nici vis, nici viaţa de zi cu zi ? 
Și, cuprins de panică, la fel ca un animal înspăimîntat, s-a retras înapoi în pâlcul de frunze din care ieşise. Impulsul mişcării sale de retragere l-a purtat prin frunzişul şi printre crengile tari ale copăcelului, l-a tras jos din copăcel şi, într-o frîntură de secundă, stătea din nou lîngă don Juan. 
Și-a dat seama seama imediat că reintrase într-o stare în care putea gândi coerent, dar nu putea vorbi. 
Don Juan i-a spus să nu fie îngrijorat, căci facultatea vorbirii este extrem de fragilă, crizele de muţenie fiind un lucru obişnuit printre vrăjitorii care se aventurează dincolo de limitele percepţiei normale. 
Vocea emisarului visatului, pe care a auzit-o în clipa aceea, i-a spus că, după o odihnă de cîteva ore, avea să se simtă din nou perfect...

Raţiunea este doar un produs derivat din poziţia obişnuită a punctului de asamblare, prin urmare, înţelegerea a ceea ce se petrece în jurul tău este doar rezultatul fixării punctului tău de asamblare în locul său obişnuit. 
Cu cât este acesta mai rapid şi mai staţionar, cu atît este mai mare încrederea în tine, şi ai sentimentul că cunoşti lumea şi ești capabil de a face previziuni. 
Visatul îți conferă mobilitatea necesară pentru a accede la alte lumi, prin demolarea modului tău de cunoaştere a acestei lumi. 
Visatul este o călătorie de dimensiuni de neconceput, călătorie care îți facilitează percepţia a tot ce poți percepe ca om, și determină punctul de asamblare să se proiecteze în afara domeniului umanului pentru a percepe inimaginabilul. 

Atât omenirea, în general, cît şi vrăjitorii din vechime sunt victimele poziţiei punctului de asamblare : oamenii, pentru că, neştiind că există punctul de asamblare, sunt nevoiţi să considere produsul derivat al poziţiei sale obişnuite ca pe ceva final şi de necontestat, iar vrăjitorii din vechime pentru că, deşi ştiau totul despre punctul de asamblare, s-au lăsat cuceriţi de facilitatea cu care putea fi manipulat, și au făcut-o în scopuri personale, cât și pentru a manipula alți oameni. 
Tu trebuie să te fereşti de a cădea în aceste capcane...
Punctele de asamblare ale copiilor se mişcă permanent, ca împinse de vibraţii, schimbându-şi cu uşurinţă locul. 
Deci poziţia obişnuită a punctului de asamblare nu este fixă din naştere, ci este stabilită ulterior, prin mecanismul obișnuințelor și deprinderilor. 
La adulţi punctul este fixat într-un singur loc, localizarea specifică a punctului de asamblare favorizând și impunând un mod specific de a percepe. 
Prin utilizare repetată, acest mod perceptiv devine un sistem fix de interpretare a datelor senzoriale. 
Deoarece ești încorporat sistemului prin faptul că te naști în el, din momentul naşterii te-ai străduit în mod necesar să îți ajustezi percepţia, pentru a te conforma cerinţelor sistemului care te guvernează pentru toată durata vieţii. 
Acţiunea de anulare a acestui mod de a percepe, însoțită de perceperea directă a energiei, te poate transforma în vrăjitor.

Cea mai importantă realizare a educaţiei umane o reprezintă blocarea definitivă a punctului de asamblare în poziţia sa obişnuită de acum. 
Odată imobilizat punctul, gândirea poate fi instruită şi îndrumată să interpreteze ceea ce percepi. 
Poți atunci să fii dirijat să percepi mai mult în termenii sistemului, şi nu în termenii propriilor tale simţuri. 
Percepţia umană este, în general, uniformă, pentru că punctul de asamblare, la nivelul întregii rase umane, este fixat în acelaşi loc.
Când punctul de asamblare este deplasat dincolo de o anumită limită, şi începi să te conectezi la noi filamente de energie, ceea ce vei percepe va părea că nu are sens. 
Cauza o constituie faptul că noile informaţii senzoriale fac ca sistemul tău să devină inoperant, el ne mai putând fi folosit pentru a interpreta ceea ce percepi. 
Percepţia în lipsa sistemului este haotică. 
Dar, exact cînd crezi că ești total dezorientat, vechiul sistem se restabileşte, te salvează şi transformă noua ta percepţie incomprehensibilă într-o nouă lume absolut comprehensibilă. 
Exact ce i s-a întâmplat lui Carlos când a privit frunzele. 
Percepţia sa a fost pentru un timp haotică, totul i s-a prezentat dintr-o dată, iar sistemul său de interpretare a lumii a funcţionat. 
Apoi, haosul s-a clarificat, și s-a pomenit în faţa unei lumi noi. 
Noua lume percepută există în poziţia exactă în care se află punctul tău de asamblare în acel moment. 
Pentru a o percepe, ai nevoie de o coeziune, adică este necesar să-ţi menţii punctul de asamblare fixat în acea poziţie. 
Rezultatul constă în faptul că percepi totalmente, pentru un timp, o lume nouă. 
Și alţii ar putea percepe aceeaşi lume, dacă au uniformitate şi coeziune. 
Uniformitate înseamnă a menţine, la unison, aceeaşi poziţie a punctului de asamblare. 
Vrăjitorii din vechime numeau întreaga acţiune de realizare a uniformităţii şi coeziunii în afara lumii obişnuite percepţia de stalking.  

Arta stalkingului se referă la fixarea punctului de asamblare
Oricât de importantă este deplasarea punctului de asamblare, mult mai important este să fie făcut să rămână fixat în noua sa poziţie, oriunde s-ar afla. 
Dacă punctul de asamblare nu rămâne nemişcat, nu poți percepe coerent, și vei percepe doar o multitudine caleidoscopică de imagini disociate. 
Acesta este motivul pentru care trebuie acordată aceeaşi importanţă artei visatului ca şi stalkingului, căci nici una nu poate exista fără cealaltă, mai ales în cazul activităţilor ce constituie aspecte mai complexe ale celei de a doua atenţii.  
Vrăjitorii din vechime au învăţat să-şi deplaseze punctele de asamblare în mii de poziţii pe suprafaţa sau în interiorul maselor lor energetice, dar şi cum să-şi fixeze punctele de asamblare în aceste poziţii, menţinîndu-şi astfel, un timp nelimitat, coeziunea. 
Nu putem vorbi de foloase, ci numai de rezultate finale
Vrăjitorii din vechime aveau o coeziune atât de puternică, încât le permitea să devină, din punct de vedere perceptual şi fizic, orice le dicta poziţia specifică a punctului lor de asamblare. 
Se puteau transforma în absolut orice pentru care aveau un inventar de trăsături specifice. 
Un asemenea inventar presupune toate detaliile de percepţie implicate de actul de a deveni, de exemplu, un animal, o pasăre, o insectă, etc. 
Pentru ei asta era un nimic, căci aveau o mobilitate extraordinară. 
Aveau nevoie doar de o mică translaţie a punctului de asamblare, o cât de mică sugestie perceptuală din visat, şi imediat îşi prelucrau percepţia prin stalking, îşi reorganizau coeziunea pentru a o adecva noilor stări de conştientă, şi erau un animal, o altă persoană, o pasăre, sau orice altceva.
 
Alienaţii mintali imaginează o realitate proprie, pentru că nu au nici un fel de ţel prestabilit. 
Ei aduc haosul în haos. 
Vrăjitorii, dimpotrivă, aduc ordine în haos, țelul lor prestabilit fiind de a-şi elibera percepţia
Vrăjitorii nu fabrică lumea pe care o percep, ei percep energia direct şi descoperă că ceea ce percep este o lume nouă, care îi poate ‘’înghiţi‘’ cu totul, pentru că este la fel de reală ca orice ştim că este real.
Concentrându-ți privirea asupra unui obiect, vei începe să percepi energia obiectului. 
La nivel subiectiv însă, poți crede că visezi, dacă, pentru a percepe energia, te obişnuiești să recurgi la metode ale visatului.
Folosirea metodelor visatului în lumea vieţii cotidiene a fost unul dintre procedeele cele mai eficace folosit de vrăjitorii din vechime. 
Asta făcea ca perceperea directă a energiei să fie mai degrabă ca un vis, în loc de a fi total haotică, până în momentul în care ceva reorganiza percepţia, iar vrăjitorul se pomenea în faţa unei lumi noi. 
Lumile nou percepute există cu adevărat, ele fiind ‘’înfăşurate‘’ una peste alta, precum foile într-un bulb de ceapă, lumea în care existăm noi fiind una dintre aceste foi.
Vrăjitorii de azi merg în acele lumi numai ca exerciţiu. 
Ei practică acelaşi fel de visat pe care-l practicau şi vrăjitorii din vechime, dar, la un moment dat, se abat pe un tărâm nou. 
Vrăjitorii din vremuri străvechi preferau translatarea punctului de asamblare, astfel încât întotdeauna se aflau pe un teren mai mult sau mai puţin cunoscut, previzibil. 
Cei de azi preferă transferul punctului de asamblare, căutând necunoscutul din afara sferei umanului.  

La început, oricine trebuie să parcurgă toate etapele parcurse de vrăjitorii din vechime, pentru că, la urma urmelor, ei sunt cei care au inventat visatul. 
Genul de visat al noilor vrăjitori necesită multă pregătire, desfășurată de-a lungul a câțiva ani. 
Necunoscutul din afara sferei reprezintă eliberarea din condiţia de om. 
Lumi inimaginabile care se află în afara categoriei umane, dar pe care le putem totuşi percepe. 
Prin asta se abat vrăjitorii contemporani de la calea tradiţională, având predilecţie pentru ceea ce se află în afara sferei umanului. 
Ceea ce se află în afara acestei sfere sunt lumi complete şi complexe, nu doar domeniul păsărilor, al animalelor sau cel al omului, chiar dacă este vorba de omul necunoscut. 
Lumi, ca cea în care trăim, lumi totale, cu domenii de manifestare infinite.
Aceste lumi se află în diferite poziţii ale punctului de asamblare, poziţii pe care vrăjitorii le realizează prin transferul punctului de asamblare, şi nu prin translaţia lui. 
Pătrunderea în aceste lumi este genul de visat pe care îl practică numai vrăjitorii din ziua de azi. 
Vrăjitorii din vechime nu s-au aventurat în asemenea forme, întrucât asta necesită o mare doză de detaşare şi o totală lipsă de vanitate, un preţ pe care nu-şi puteau permite să-l plătească. 
Pentru vrăjitorii de azi, visatul reprezintă libertatea de a percepe lumi ce depăşesc orice imaginaţie. 

Vezi şi aici:
Interviu -  http://castaneda.home.ro/html/navigare_in_necunoscut.html
Recapitularea - o tehnică foarte utilă ! http://castaneda.home.ro/html/recapitularea.html Playlistul Youtube "Creaţii personale Kato  katona nicolae  89 de videoclipuri nov 2016


Articole utile :
- Albert Leprince - Undele gândului. Manual de telepatie provocată
- Dan Ariely despre cât de corect îţi controlezi tu deciziile tale
- Psihologul Dan Gilbert - cercetări şi date despre fericire și așteptările eronate
-http://loveblog4all.blogspot.com/2013/09/empatie-simpatie-sexualiate.html
Antreprenoarea Bel Pesce despre 5 mituri privind împlinirea visurilor
Despre Alegeri, Inconștiență și Suferință
- Alegerea, Conformarea, Teama și Fericirea

- Daniel Kahneman : Enigma experienţei şi a memoriei (Despre fericire) 
Puterea minţii, Placebo, Nocebo, Autosugestie şi Vindecare 
Instinct și Educație  
- Află rezultatele unor cercetări privind modul în care alegem și decidem 
Ecuația Personală - Yram 
- Michael Shermer : Modelul din spatele auto-iluziei
Cele 12 Funcţii ale Emisferelor Cerebrale 
- Trup, Suflet, Spirit în viziunea lui Rudolf Steiner
- Spirit, spirite. Ce este Spiritul

- Din nou despre Iniţiere şi Iniţiaţi, Automatisme, Conştient, Subconştient şi Inconştient  
Punctul de Asamblare (Sinteză din Arta Visatului - Carlos Castaneda )     
- http://loveblog4all.blogspot.com/2013/09/visul-lucid-si-starile-modificate-de.html
Muzică de Relaxare şi Meditaţie
În playlistul meu Youtube "Meditaţia"
Partea de început a playlistului este cu filme privind teoria şi practica meditaţiei.
https://youtu.be/N7XFdyfX_-I?list=PLbN5sJc5PARDWZwSiNMdKRpeKiz0glY8J


Platformă Online de Învăţare şi Evaluare Autonomă
Clasele I-VIII şi Pregătitoare
Evaluează-te Corect - Elevi, Părinţi, Profesori:
http://bit.ly/1RqqtCu


-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Evenimente generale Cluj Allevents.in:


Mind Synergy - Stimulare cerebrală pentru relaxare profundă

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato :

-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial"  
http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 
Mulţumesc !

-Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole !  http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...



  


software-deals.ro

Embed
Trimiteți un comentariu
(function(i,s,o,g,r,a,m){i['GoogleAnalyticsObject']=r;i[r]=i[r]||function(){ (i[r].q=i[r].q||[]).push(arguments)},i[r].l=1*new Date();a=s.createElement(o), m=s.getElementsByTagName(o)[0];a.async=1;a.src=g;m.parentNode.insertBefore(a,m) })(window,document,'script','//www.google-analytics.com/analytics.js','ga'); ga('create', 'UA-60726497-1', 'auto'); ga('send', 'pageview');