Amazon USA

Get Response Email Marketing

Kato Live ora 22

Calendar Evenimente Spirituale România de Kato

3D Heading Maker

Totalul afișărilor de pagină

Translate

TRANSLATE with Bing

Widgets

duminică, martie 09, 2014

Legăturile dintre fenomenul Reîncarnării, Destin, (Karma), Spirit și Suflet

Fiinţa umană are o organizare tripartită : trup fizic, suflet şi spirit. Această organizare este afirmată și confirmată de către persoane dotate cu capacități perceptive extrasenzoriale, de-a lungul istoriei. Însă, în prezent, știința are date științifice concrete doar despre organismul fizic, iar existența sufletului și a spiritului nu sunt acceptate încă de mulți oameni de știință. 
Este normal să fie așa, deoarece natura sufletului și a spiritului nu sunt perceptibile prin simțurile corporale, și încă nu au fost puse clar în evidență experimental nici cu ajutorul aparatelor de măsură. Știința, deci, încă nu a confirmat existența și natura sufletului și a spiritului. 
Din această cauză, ideile prezentate mai jos nu pot fi privite ca reprezentând adevăruri validate științific, ci doar ca ipoteze științifice care urmează să fie validate sau invalidate în viitor de oamenii de știință. 
Anumite argumente științifice, însă, se leagă în mod logic în cadrul acestei teorii unitare privind organizarea sistemică a ființei umane și a tuturor organismelor vii.
 În continuare voi prezenta o sinteză interesantă, care are o bază logică desul de solidă. Informațile prezentate trebuie analizate cu multă atenție, pentru a putea fi înțeles modul în care ele se îmbină armonios, ca piesele într-un puzzle unitar, sau o construcție de tip lego.
Senzaţiile cauzate de stimulii din lumea exterioară ajung, prin intermediul structurilor corpului fizic (receptori și căi aferente), la creier, dar și la suflet. Se cunoaște bine faptul că receptorii codifică informația în impuls nervos, adică o formă de energie, care este transmisă pe căi aferente neuronale spre etajele superioare ale sistemului nervos. Întreg sistemul nervos operează cu INFORMAȚIE CODIFICATĂ SUB FORMA DE INFLUX NERVOS, de ‘’valuri‘’ de depolarizări ale membranelor celulare neuronale. Transmiterea informației se bazează pe fenomenul de depolarizare și repolarizare care are loc la nivelul membranelor celulelor receptoare neuronale. Impresiie rezultate sunt trecătoare, de scurtă durată, fiind prezente doar atât timp cât durează acţiunea fluctuantă (variația) a stimulilor asupra celulelor receptoare.
Ochiul percepe prezenţa unui obiect numai atât timp cât obiectul se află în raza sa vizuală, şi în condiţiile în care pleoapa este deschisă, atenția este focalizată asupra sa, şi există o iluminare suficientă.
Sufletul face legătura între trecut, prezent, şi viitor, conferind permanenţă realităţii, prin fapul că este intermediar între corp şi spirit. El conservă prezentul prin amintire, şi-i conferă permanenţa spiritualităţii sale.
Pentru a putea fi conştientizată realitatea, ca desfăşurare succesivă de evenimente (schimbări şi transformări), omul trebuie să se poată raporta la trecut şi viitor, la ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce se va întâmpla. Acest lucru este posibil prin elaborarea amintirilor şi păstrare lor în memorie, proces înfăptuit de către suflet. 
Ştiinţa nu a reuşit încă să descopere locul unde sunt depozitate amintirile, sediul memoriei, şi nici modul în care se face codarea şi păstrarea lor, tocmai din cauza faptului că nu au suport material. Ipoteticele ‘’molecule ale memoriei‘’ imaginate de oamenii de știință nu vor fi descoperite niciodată, deoarece nu există aşa ceva. De ce ? Pentru că dacă ele ar exista, memoria ar putea afectată, deteriorată, ştearsă, distrusă complet, prin acţiunea agenţilor fizico-chimici. În plus, cum ar putea spiritul să-şi conserve experienţa terestră, după distrugerea trupului, dacă toată memoria ar fi înscrisă în molecule ale organismului sortit distrugerii, dezagregării, morții ? Natura a găsit o formă de codare, transmitere și depozitare a informației universale atât de bună, eficientă, și bine protejată, încât oamenii nu au putut-o încă depista. 
Oamenii de știință au depistat doar structurile organice, elementele și substanțele chimice, și procesele fizico-chimice prezente la nivelul organismului fizic, implicate în procesarea informației din mediul fizic, dar ceea ce se întâmplă mai departe cu această informație nu este cunoscut. Nu se poate încă înțelege bine nici măcar modul în care în creier se formează imaginile realității exterioare. Există doar ipoteze și modele teoretice. Dacă pui unui om de știință următoarea întrebare: “Unde se află exact localizată imaginea pe care o percepe vizual ?”, nu va putea oferi nici un răspuns validat științific. Răspunsul ambiguu “În minte” este neconcludent, deoarece și ‘’mintea‘’ reprezintă un concept abstract, care nu are nici o localizare exactă.
Trupul serveşte drept instrument mijlocitor prin care experimentarea planului material devine posibilă spiritului, căci doar prin acţiunea unui trup material se pot produce efecte materiale, influenţarea materiei. Cu alte cuvinte, materia corporală operează asupra materiei, prin controlul și coordonarea exercitată de spirit asupra ei. Deoarece spiritul are o altă natură, oarecum imaterială, este obligat să se folosească de instrumente materiale pentru a opera schimbări și transformări la nivelul materiei.
Concepţia materialistă care atribuie importanţă absolută organismului fizic uman în planul existenţei, este nerealistă, falsă, plină de lacune şi erori. Ea nu poate explica scopul fiinţei umane, nici cel al planului material terestru, nici a Universului, a materiei, etc.
Ceea ce rămâne după exercitarea impresiei prin senzaţii, captura păstrată de către suflet, poate deveni din nou reprezentare, independentă de impresia exterioară din trecut sau cele din prezent !  Prin această însuşire, sufletul face din lumea exterioară o lume a sa, interioară, proprie, ca o copie, în aşa fel încât o poate păstra pentru amintire, prin memorie, şi totodată îşi poate trăi mai departe o viaţă proprie, independentă de impresii. Viaţa sufletului reprezintă o sumă de efecte exercitate în mod permanent prin impresiile trecătoare ale lumii exterioare.
Acţiunea capătă durată, o dată ce a fost imprimată lumii exterioare. Prin fiecare acţiune a ta se manifestă un efect care modifică desfăşurarea evenimentelor din lumea exterioară, iar sufletul conservă manifestarea transformărilor din planul fizic, în vederea procesării lor ulterioare, ca un aparat de înregistrare.
Cursul anumitor evenimente ar fi fost altul, dacă tu nu ai fi intervenit în desfăşurarea lor. Acţionând, ai creat o serie de efecte care, în absenţa ta, nu s-ar fi manifestat. Ceea ce ai făcut ieri ţi-a influenţat ziua de azi, şi ceea ce ai făcut azi îţi va influenţa ziua de mâine, atât ţie, cât şi altora.
Efectul rămâne durabil în plan material, prin faptă, aşa cum au devenit durabile pentru sufletul tău impresiile din trecut, prin memorie. Planul terestru conservă efectele acţiunilor tale, iar sufletul conservă impresiile pe care le exercită toate transformările percepute de tine ca având loc în acest plan.
Nu există nimic static, nicăieri în Univers, totul fiind într-o permanentă mişcare şi transformare, fiecare mişcare şi transformare fiind inregistrate într-o memorie cosmică, denumită de orientali ‘’Akasha‘’, iar orice mişcare şi transformare percepută prin simţurile corporale este înregistrată de suflet.
Eul tău se leagă de transformarea produsă în lume prin fapta ta, la fel cum se leagă cu reprezentarea ce rezultă dintr-o impresie. 
Ai făcut asupra unui alt om o impresie, printr-o anumită acţiune, dacă este prezentă o schimbare în raportul dintre lume şi eul tău.
Tu eşti, în relaţia ta cu lumea, un anumit om, după efectele exercitate asupra ambianţei tale.
Sufletul înregistrează continuu informaţii, pentru spirit. Poţi deosebi ceea ce este corect de ceea ce este incorect, datorită faptului că eşti înzestrat cu gândire, putând efectua analize comparative, cuprinzând în spirit adevărul. Adevărul este veşnic, şi el ţi s-ar putea revela din realitate, chiar dacă ai pierde trecutul, şi fiecare impresie ar fi nouă pentru tine.
Spiritul nu este limitat la impresiile prezentului, căci sufletul îi oferă informaţii despre trecut, şi cu cât mai mult poate adăuga informaţiilor primite din prezent, cu atât el dobândeşte o bază de date mai completă, mai utilă. Sufletul transferă spiritului informaţiile primite prin analizatorii corporali, iar spiritul poartă în sine, în fiecare clipă a vieţii, două lucruri :
1. legile imuabile ale adevărului şi binelui, ca un program de bază,
2. informaţiile înregistrate de suflet, primite prin interfaţa corporală, ca amintire a trăirilor din trecut.
Influenţa acestor doi factori determină două lucruri :
1. cât din eternitate i s-a relevat, şi
2. câte informaţii despre realitatea terestră (experienţa de viaţă) sunt depozitate în el.
Aceste informaţii nu zac în spirit nemodificate, ele fiind încontinu procesate, impresiile provenite din trăiri dispărând treptat din memorie, păstrându-se însă rezultatele lor, sub formă de capacităţi dobândite în urma acestor procesări. Tu nu-ţi poţi aminti toate trăirile din copilărie, din perioada în care învăţai să scrii şi să citeşti, dar în prezent nu ai putea scrie şi citi dacă nu ai fi avut aceste trăiri, şi dacă nu ai fi conservat rezultatele lor sub forma de capacităţi.
Spiritul lasă în grija destinului său ceea ce conduce la imagini ale unor experienţe, şi extrage numai forţa pentru dezvoltarea capacităţilor. Astfel fiecare experienţă de viaţă este utilizată şi valorificată, sufletul înregistrând-o ca o amintire în memorie, iar spiritul extragând din ea informaţia ce poate dezvolta capacităţi. Spiritul uman se dezvoltă astfel încontinu, prin prelucrarea continuă a informaţiei primită. Aceste idei te ajută să conştientizezi importanţa pe care trebuie să o acorzi tuturor evenimentelor ce formează experienţa ta de viaţă.
Nu poţi să te opreşti, însă, doar la experienţa dobândită în cursul acestei vieţi, căci te-ai autolimita, te-ai bloca, neputând cuprinde şi înţelege realitatea, şi ceea ce eşti tu, în realitate. Niciodată nu ţi-ai putea explica forma şi consistenţa ta umană, prin procesarea informaţiilor ştiinţei materialiste. Dacă ţi-ar cere cineva, acum, astfel de explicaţii, ai realiza în ce mare confuzie şi ignoranţă te afli.
Organismul uman nu poate fi construit doar din substanţe chimice şi forţe fizice, el putând rezulta doar din ceva asemănător lui, dintr-o formă asemănătoare, care rezultă în baza unei reproduceri. O fiinţă se reflectă pe ea însăşi, prin tot ce creează, orice formă de creaţie fiind o reproducere, o copie a ceva. O invenţie însăşi reprezintă ceva nou doar în aparenţă. Forţele de reproducere permit ca dintr-un organism să apară un altul, care poate copia forma, care să poată fi purtătorul aceluiaşi corp eteric, fiecare corp eteric fiind o copie a ascendentului său, putând manifesta doar acea formă care îi este ereditară. 
Forţele care au contribuit la crearea formei tale umane s-au aflat în părinţii tăi. Prezența corpului eteric face posibilă viata, și o intretine, iar in momentul ruperii legaturiilor dintre corpul eteric si cel fizic, materia trupului ramane supusa doar fortelor fizico-chimice, care il dezintegreaza si descompun rapid. Exista deci o matrice energetica a trupului, care este reprezentata de corpul eteric, in lipsa accestei matrice nefiind posibila aparitia si mentinerea vietii corporale in plan tertestru. Matricea se reproduce, ea structurand in mod asemanator forma si continutul trupurilor umane.
Ceea ce aduce modificari fizice, deosebiri interindividuale, este constituit si de influentele astrelor, care actioneaza pe linia corp astral - corp eteric - corp fizic.
Dar şi spiritul apare într-o anumită "formă" energetica subtila, însă una individualizată, particularizată, personalizată, neexistând doi oameni care să aibă exact aceeaşi formă spirituală !  
Diferenţele interumane nu îşi au originea numai în diferenţele dintre ambianţele lor, educaţia primită, experienţă, etc., căci doi oameni se dezvoltă, sub aceleaşi influenţe, în mod diferit. Ei şi-au început viaţa cu predispoziţii diferite.
Ştiinţa materialistă afirmă că deosebirile individuale dintre personalităţile umane îşi au originea în diferenţele calitative dintre germenii materiali, ţinând seama de legile eredităţii. Asta demonstrează faptul că nu există o înţelegere a relaţiei existente între organismul uman şi trăirile sale. Împrejurările exterioare acţionează asupra diferitor persoane în mod diferit, prin ceva care nu interacţionează nemijlocit cu dezvoltarea materială.
Ceea ce provine din structurile materiale poate fi diferenţiat de ceea ce rezultă din interacţiunea ta cu trăirile, şi se poate modela doar prin faptul că sufletul este implicat în această interacţiune. 
Sufletul este în relaţie cu ceva din cadrul lumii exterioare, care, după fiinţa sa, nu poate avea o legătură cu structurile materiale ale germenului.
Prin forma ta fizică, te deosebeşti de animalele terestre. Dar, între anumite limite, oamenii şi animalele sunt asemănători, în privinţa formei şi constituţiei ( prezintă cap, ochi, nas, gură, membre, trunchi, aparat respirator, aparat reproducător, plămâni, stomac, inimă, ficat, etc.).
Oricât ar fi de mari deosebirile dintre rase, popoare, personalităţi, din punct de vedere fizic, asemănarea dintre oameni este mai mare decât cea dintre oameni şi oricare specie de animale. Tot ce se exprimă în organismul uman este condiţionat de ereditatea transmisă de oameni oamenilor, forma şi conţinutul uman fiind legate de ereditate.
Aşa cum asemănarea fizică a oamenilor este evidenţiată prin intermediul percepţiei mediată de simţurile corporale, tot astfel se dezvăluie clarvederii spirituale diferenţele dintre formele spirituale ale diferiţilor oameni. Poţi înţelege individul sub toate aspectele sale fizice, dacă îi cunoşti bine specia, indiferent dacă ai de-a face cu tatăl, fiul, sau nepotul. Ce interesează există în comun la tată, fiu sau nepot. Problema apare când îl tratezi ca pe o fiinţă individuală, sub aspectul deosebirilor de ceilalţi oameni. Nu îl poţi cunoaşte şi înţelege pe un anumit X, doar cunoscându-i tatăl sau fiul, ci rebuie să-i cunosti propria biografie.
Reflectând la esenţa biografiei, ce descrie felul de a fi a unui anumit om, devii conştient că, în sens spiritual, fiecare om este ca o specie în sine.
Specia sau genul devin inteligibile în sens fizic, când le înţelegi în condiţionarea lor prin ereditate, şi entitatea spirituală poate fi înţeleasă numai printr-o ereditate spirituală asemănătoare.
Ca om fizic tu repeţi forma precursorilor tăi, iar ca om spiritual ai propria ta formă, aşa cum ai propria biografie, neputând avea această formă de la nimeni altcineva decât de la tine însuţi. Te-ai născut cu predispoziţii sufleteşti bine definite, prin aceste predispoziţii drumul vieţii tale fiind determinat, aşa cum se exprimă el în biografie, nefiind posibil ca lucrarea ta asupra propriei persoane să fi început la naştere. Tu trebuie să fi fost prezent, ca om spiritual, înaintea naşterii tale. În precursorii tăi nu ai fost prezent, căci ei sunt, ca oameni spirituali, diferiţi de tine, biografia ta neputând fi explicată prin biografia lor. Ca fiinţă spirituală tu trebuie să fii copia unei fiinţe a cărei biografie poate explica biografia ta. Dacă tu eşti expresia a ceea ce este conţinutul biografiei tale, aceasta se datorează numai unei vieţi spirituale dinaintea naşterii tale.
Ceea ce este determinant din ambianţa fizică pentru sufletul uman este de aşa natură încât acţionează ca un lucru trăit mai târziu în viaţa fizică asupra unui lucru trăit anterior în acelaşi mod. Pentru a observa aceste relaţii în mod corect, trebuie să poţi discerne în viaţa umană anumite impresii active care influenţează predispoziţiile sufletului, aşa cum faptul că te afli înaintea unei acţiuni influenţează facultăţile deja dezvoltate în cursul vieţii fizice. Astfel de impresii se ciocnesc de predispoziţii sufleteşti care se lasă impresionate la fel ca şi facultăţile dobândite prin exerciţii.  Înţelegând acestea, si meditand la ele, vei ajunge la reprezentarea unor vieţi terestre care trebuie să fi fost premergătoare vieţii tale actuale.
Observaţia sufletului arată faptul că o reprezentare repetată a aceluiaşi lucru, reprezintă un proces care se repetă în acelaşi mod de două ori, şi nu o aducere din memorie a amintirii primei reprezentări. 
Reprezentările, aşadar, nu sunt păstrate în memorie ca amintiri, nu sunt înregistrate şi stocate, necontribuind la încărcarea memoriei.
Reprezentarea reprezintă un proces care se desfăşoară în prezent, şi nu există o memorie a tuturor proceselor de reprezentare.  Reprezentarea provocată în mod repetat prin amintire, este mereu una nouă, şi nu una veche, conservată în memorie, şi readusă în câmpul conştienţei.
Amintirea constă în faptul că imaginea poate fi din nou reprezentată, nu în faptul că o reprezentare poate fi readusă la viaţă. Ceea ce apare din nou este altceva decât vechea reprezentare.
Faptul că tu îţi aminteşti ceva, înseamnă că ai o trăire în legătură cu ceva care în sine nu mai este aici şi acum, ceva ce s-a transformat, legând ceva ce ai trăit de ceva ce trăieşti, prin faptul că ţi-a acaparat simţurile. Asta se întâmplă cu fiecare amintire.
Reţine : simţi că trăieşti, deoarece simţurile îţi sunt acaparate de un flux de informaţii care constituie "momentul prezent". Dar poţi ieşi din momentul prezent, prin evocarea unei amintiri, stocate în memorie, retrăind ceva ce a mai fost trăit o dată. 
Şi te poţi proiecta în viitor, în imaginar, trăind ceva care, însă, nu poate fi stocat în memorie, ca o amintire, deoarece informaţiile nu parvin prin simţurile corporale, în acest caz, ca şi în ...realitate
Pe de altă parte, asta te fereşte de a confunda amintirile reale cu cele trăite într-o viaţă imaginară, în experienţe imaginare, în reveriile şi visele tale.
Reântâlnind un om pe care-l recunoşti, deoarece l-ai întâlnit ieri şi aţi făcut cunoştinţă, el este recunoscut azi datorită faptului că ai putut "lega" imaginea pe care ţi-ai făcut-o şi înregistrat-o, despre el, ieri, prin intermediul percepţiei senzoriale, de cea a lui de azi, din clipa prezentă. Ceea ce îţi trezeşte în suflet ceea ce a fost ieri, este în sine tot o trăire sufletească, de aceeaşi natură, recunoscută prin asemănare, datorită elementelor comune prezente în ambele imagini.
Sufletul este un păstrător fidel al informaţiei, şi tocmai datorită acestui fapt, informaţiile sunt stocate aşa cum au fost, ca o derulare a prezentului, în suflet neputând exista ideea de trecut sau viitor, ci doar prezent continuu.  
De aceea, când retrăieşti cu intensitate o amintire, tu o retrăieşti ca şi cum ea s-ar repeta acum, în prezent, de fiecare dată
Este ca o reîntoarcere în timp, nu ca o aducere a trecutului în prezent.
Mulţi oameni care au trecut prin moarte clinică, experienţe la limita vieţii, au afirmat că şi-au retrăit viaţa într-un scurt moment, şi că ideea de timp era abolită, suspendată, ca şi cum s-ar fi perceput într-un prezent continu
Asta explicam mai sus : retrăirea amintirilor se poate face doar la momentul prezent, ca şi cum ai trăi încontinu în prezent. 
Asta deoarece amintirea este copia fidelă a înregistrării veţii tale derulată mereu la ...momentul prezent
O înregistrare video nu conţine nimic "la momentul trecut", ci imortalizarea unui prezent continu, pe care poţi să-l derulezi în ce sens vrei, putând schimba şi viteza de derulare.
În lipsa amintirilor stocate în memorie, şi a mecanismului de analiză comparativă a informaţiilor primite în prezent, cu cele stocate, orice impresie exterioară ar reprezenta pentru tine ceva nou, necunoscut, datorită incapacităţii recunoaşterii.
Sufletul imprimă corpului, ca un semn, procesul prin care ceva devine amintire, trebuind să facă aceste imprimări pentru ca ulterior să le poată percepe, oarecum asemănător modului în care percepe ceva exterior.
Decodarea informaţiei primită pe canalele senzoriale, prin simţurile trupeşti, de către suflet, are legătură cu codarea informaţiei în ceea ce numim amintire şi memorie. O cameră video înregistrează imaginile şi sunetul pe un suport material, printr-un proces de inscripţionare / imprimare, în mod codat, dar dispune şi de un mecanism de citire / recunoaştere, prin decodare, a informaţiei inscripţionată în mod codificat. Această comparaţie aduce anumite lămuriri privind activitatea şi rolul sufletului.
Prin acest proces de codare, stocare şi decodificare, el este păstrătorul amintirii, a experienţei vieţii terestre. Stocarea se face într-un fel de holograme microscopice 3 D, de o natură energetică subtilă.
Procesul de reîncorporare a spiritului este un proces care nu aparţine domeniului faptelor fizice exterioare, desfăşurându-se în plan spiritual, unde are acces doar gândirea. Iar dacă nu ai încredere în forţa gândirii, nu poţi accepta şi înţelege realităţile spirituale superioare.
Pentru omul care şi-a dezvoltat capacitatea de percepţie spirituală, vederea în spirit, percepţia extrasenzorială, căile gândirii descrise acţionează cu aceeaşi intensitate ca şi în cazul percepţiei senzoriale, prin simţurile corporale.
Cel care acordă o importanţă exclusivă dovezilor ştiinţifice poate fi un mare om de ştiinţă, dar el rămâne un ignorant în domeniul cercetării spirituale. 
Explicarea trăsăturilor spirituale umane, în mod materialist, prin ereditatea genetică, reprezintă ceva limitativ, deoarece ştiinţa nu poate explica, încă, adevărata provenienţă a genelor şi genotipului uman. La ora actuală, majoritatea oamenilor de ştiinţă au gândirea încărcată de prejudecăţi, prin educaţie, şi manifestă o profundă antipatie împotriva observaţiei lipsite de prejudecăţi. Gândirea materialistă le blochează percepţia legăturilor existente în cadrul determinismului cauzal.
Ştiinţa nu poate urmări existenţa şi manifestarea spiritului dincolo de existenţa terestră corporală, înainte de naştere şi dincolo de moarte. Existenţa spiritului se desfăşoară în cadrul a 3 lumi : corporală, sufletească şi spirituală.
Sufletul este intermediar între trup şi spirit, pătrunzând corpul sufletesc cu capacitatea de simţire, şi impregnând prima structură a spiritului, sinea spirituală, ca suflet al conştienţei. Astfel el participă în timpul vieţii omeneşti la activitatea  corpului, dar şi la cea a spiritului, participare exprimată pe tot timpul
existenţei sale. 
De corpul sufletesc depinde modul în care sufletul senzaţiei îşi desfăşoară capacităţile sale, şi depinde de viaţa sufletului conştienţei în ce măsură se poate dezvolta în el sinea spirituală. Sufletul senzaţiei va dezvolta relaţii cu atât mai bune cu lumea exterioară, cu cât corpul sufletesc este mai bine format, iar sinea spirituală va fi cu atât mai puternică cu cât sufletul conştienţei o va alimenta mai mult.
În timpul vieţii, prin trăirile prelucrate şi prin roadele acestor trăiri, este alimentată sinea spirituală.
Interacţiunea dintre suflet şi spirit poate avea loc în mod natural doar acolo unde sufletul şi spiritul se întrepătrund, în cadrul legăturii dintre sinea spirituală şi sufletul conştienţei.
Interacţiunea dintre corpul sufletesc şi sufletul senzaţiei : corpul sufletesc este modelarea cea mai fină a corporalităţii, îi aparţine acesteia, şi este dependent de ea. 
Corpul fizic, corpul eteric şi corpul sufletesc constituie un sistem, un întreg, din această cauză şi corpul sufletesc ţine de domeniul legilor eredităţii fizice, prin care corpul îşi obţine forma. Fiind forma cea mai mobilă şi cea mai schimbătoare a corporalităţii, el prezintă şi fenomenele cele mai mobile şi mai schimbătoare ale eredităţii. 
Din această cauză, corpul fizic prezintă puţine deosebiri în funcţie de rase, popoare, corpul eteric prezintă o diferenţiere individuală mai mare, având totuşi o uniformitate dominantă, variabilitatea fiind mai pronunţată la corpul sufletesc. În el se exprimă ceea ce este resimţit ca specific exterior şi personal omului, fiind şi purtătorul a ceea ce este moştenit din acest specific personal, pe linie parentală.
Sufletul are o viaţă proprie, închizându-se în sine cu înclinaţiile, aversiunile, sentimentele şi pasiunile sale, fiind activ ca întreg, acest întreg reliefându-se şi în sufletul senzaţiei. 
Şi deoarece sufletul senzaţiei impregnează corpul sufletesc, acesta se formează după natura sufletului, putând transmite de la strămoşi la urmaşi, ca purtător de ereditate, înclinaţiile, pasiunile, etc. 
Astfel se poate înţelege ce calităţi sufleteşti transmite omul pe linia eredităţii fizice.
Substanţele şi forţele corpului fizic sunt de acelaşi fel, în întreaga ambianţă fizică a naturii. Ele sunt preluate încontinuu de organism, şi cedate din nou către ambianţă. Întreaga masă materială corporală a trupului este reînoită în întregime, în decursul a câţiva ani, diversele tipuri de ţesuturi având diverse rate temporale de reînoire. Forma corpului uman şi reînoirea permanentă a conţinutului său sunt menţinute de către corpul eteric, forma acestuia nefiind determinată numai de fenomenele dintre naştere şi moarte, fiind dependentă şi de legile eredităţii care operează dincolo de pragul naşterii şi al morţii.
Faptul că pe calea eredităţii pot fi transmise şi calităţi sufleteşti, că evoluţia eredităţii fizice are şi un ecou sufletesc, îşi are cauza în faptul că sufletul senzaţiei poate influenţa corpul sufletesc.
Interacţiunea dintre suflet şi spirit - în timpul vieţii spiritul este legat de suflet. Sinea spirituală aduce eului, din lumea spiritului, legile adevărului, care trasează determinismul cauzal, iar acestea
interacţionează, prin sufletul conştienţei, cu trăirile proprii vieţii sufleteşti, care sunt trecătoare, dar ale căror roade sunt durabile.
Asemănarea prezentă în cadrul trăirilor prezente cu altele din trecut este recunoscută de către spirit, fiind tratate într-un mod diferit faţă de cele care aduc ceva cu totul nou, pentru prima dată, aceasta reprezentând baza procesului de învăţare, efectele învăţării fiind reprezentate de capacităţile însuşite. Astfel spiritul este impregnat de efectele experienţelor de viaţă trecătoare, asimilând în permanenţă ceva ce se acumulează ca nişte predispoziţii, ce constituie o caracteristică a spiritului, exprimând nivelul său evolutiv. La omul nou-născut ele se vor manifesta ca şi aptitudini şi abilităţi înăscute, care se vor transforma uşor şi natural în capacităţi, prin punerea lor în practică, folosirea lor în cadrul noii experienţe de viaţă. Aceste capacităţi sunt de aceeaşi natură cu cele pe care ţi le poţi însuşi în timpul vieţii, în domenii în care nu ai aptitudini şi abilităţi înăscute bine dezvoltate, dar pot fi recunoscute prin faptul că primele se formează foarte uşor, în mod natural şi firesc, ca talente individuale, pe când celelalte necesită efort susţinut şi timp îndelungat, din cauza faptului că le lipseşte baza de susţinere. Oamenii geniali în diferite domenii dispun din naştere de baza genialităţii lor, reprezentată de efectele trăirilor pe care sinea spirituală le-a avut prin intermediul sufletului, într-o viaţă
anterioară.
Spiritul uman poate fi considerat o specie în cadrul marii diversităţi de entităţi spirituale. Aşa cum omul, ca fiinţă fizică terestră, aparţine unei specii, şi moşteneşte însuşirile speciei, şi spiritul moşteneşte astfel de însuşiri. În această viaţă spiritul tău uman se prezintă ca o repetiţie a sa, împreună cu asimilările trăirilor din experienţele de viaţă anterioare.
Viaţa actuală este repetarea altor vieţi terestre, şi aduce cu sine ceea ce sinea spirituală a prelucrat pentru ea în viaţa anterioară. Când ea preia în sine ceva, se pătrunde cu spiritul vieţii. După cum corpul vieţii repetă forma de la specie la specie, tot astfel şi spiritul vieţii repetă sufletul de la o existenţă personală la alta.
Cauzele anumitor fenomene prezente în viaţa actuală pot fi găsite doar studiind vieţile terestre repetate anterior. Acest studiu poate fi efectuat în mod personal doar folosind metode şi tehnici spirituale de pătrundere în universul spiritual.
Pentru început, trebuie ţinut cont de faptul că observaţia senzorială obişnuită, orientată corect prin gândire, poate conduce la o reprezentare corectă asupra realităţii, însă corectitudinea nu poate fi verificată decât prin observaţia directă, care cere iniţiere, antrenament, efort personal susţinut.
Cel care obţine, însă, o reprezentare corectă, este pregătit pentru iniţierea observaţiei suprasensibile. În el se crează o punte, la nivel mental, între cele două lumi.
Oamenii care obiectează că prin formarea unor reprezentări mentale îţi poţi autosugestiona false percepţii spirituale, iluzii, halucinaţii, produse pur imaginative, reuşesc să dovedească prin aceste idei doar faptul că ei nu pot discerne încă realitatea de iluzoriu şi imaginar, nu şi faptul că prin învăţare ar fi imposibil să obţii un discernământ corect. Ei de fapt se blochează şi îşi pun singuri piedici şi bariere în calea dezvoltării lor spirituale. Cei ce nu pot pătrunde în realitate prin gândire liberă, nu pot din cauza autoblocării lor, ceea ce îi conduce spre fabricare de obiecţii nefondate, incorect argumentate, şi ...autosugestionate, în scopul motivării incapacităţii lor, în sensul "Dacă eu nu pot, nimeni nu poate !",
"Dacă ar fi posibil, şi eu aş putea, dar nu este posibil, deci nu pot ! " , "Dacă ar fi posibil, toată lumea ar putea !", etc.
Pentru înţelegerea procesului de reîncarnare, este folositoare şi reprezentarea prin meditaţie a asemănării dintre somn şi moarte. Când adormi seara, activitatea ta şi toate experienţele vieţii tale terestre sunt întrerupte, datorită blocării percepţiei senzoriale prin atenuarea aproape completă a aferentaţiei senzoriale, şi pierderea conştienţei de sine. În timpul somnului, tu, ca om, pierzi contactul şi legătura cu planul material terestru, în condiţiile în care trupul cade în letargie, toate funcţiile sale fiind diminuate până la limita păstrării sale în viaţă. Când te trezeşti dimineaţa, conştienţa de sine îţi revine, datorită faptului că ai acces la informaţiile stocate în memorie, care conţin datele necesare pentru identificarea ta şi a experienţei pe care ai trăit-o consecutiv momentului întrupării, al naşterii tale ca fiinţă omenească.
Acţiunile tale de ieri, alaltăieri, şi toate zilele anterioare, reprezintă factori care au contribuit, prin infuenţă, la crearea condiţiilor de viaţă în care te-ai trezit azi dimineaţă. Prin ceea ce ai făcut ieri ţi-ai modelat destinul pentru ziua de azi, şi chiar şi cele ce vor urma. Fiecare acţiunea de-a ta are efecte pe timp scurt, mediu, şi lung.
Te-ai separat pe timpul somnului de activitatea ta anterioară şi efectele ei, dar această activitate îţi aparţine în continuare, şi te atrage din nou spre ea, prin efectele declanşate. Trecutul tău rămâne legat de tine, trăind mai departe în prezentul tău, şi îţi va urma în viitor.
Dacă efectele acţiunilor tale din ziua de ieri, nu ar trebui să se constituie în destinul tău de azi, ar trebui să nu te mai trezeşti dimineaţa, acelaşi, ci să fii creat din nou, ca un alt om.
Eşti oare ... acelaşi, de... ieri, sau.. nu esti ? Tu ce zici ?
La trezirea ta din somn are loc un proces de recreare a identităţii tale umane. Uneori simţi asta mai pregnant, mai ales când eşti trezit brusc, sau când ai dormit prea puţin, prin faptul că în primele momente eşti foarte confuz, de parcă te-ai afla în afara timpului şi spaţiului, încercând să pătrunzi în trup, să-l iei în stăpânire, în timpul prezent. Cam la fel s-a desfăşurat procesul de dobândire a identităţii umane, la naştere, când spiritul tău s-a încorporat, înainte de naştere. Diferenţa o constituie faptul că conştienţa existenţei ca fiinţă umană a spiritului a fost dobândită mult mai greu la naştere, atât datorită imaturităţii dezvoltării structurilor corporale implicate în recepţia şi procesarea informaţiilor, cât şi datorită inexistenţei unei experienţe de viaţă, a amintirilor, a unei baze de date.
Moartea şi somnul se aseamănă prin faptul că în ambele stări spiritul părăseşte trupul fizic, în moarte complet şi definitiv, iar în somn oarecum incomplet, rămânând prins prin anumite legături, şi pentru o scurtă perioadă.
Corpul fizic îşi obţine forma prin legile eredităţii, şi este construit în permanenţă de către corpul eteric, matricea sa energetică, care, la rândul lui, este influenţat de corpul astral. Corpul fizic devine purtătorul unui spirit care repetă o viaţă anterioară terestră, într-o formă nouă. Între trup şi spirit se află sufletul, ca mijlocitor, ducând o viaţă proprie, închisă în sine, înclinaţiile, aversiunile, dorinţele şi poftele sale îi servesc, şi îşi pune gândirea în serviciul său. Primeşte, ca suflet al senzaţiei, impresiile lumii exterioare, şi le transmite spiritului, care va extrage din ele o învăţătură de durată. Sarcina sufletului este împlinită prin realizarea rolului de intermediere şi mijlocire a transmiterii informaţiei, din planul fizic terestru, către spirit. Trupul transformă diversele tipuri de energii din mediu în senzaţii, ce vor fi păstrate în memorie ca amintiri, care vor fi transmise mai departe spiritului, pentru ca acesta să le proceseze şi să le stocheze în baza sa de date ce va fi salvată de la distrugere, între încorporări.
Sufletul reprezintă elementul prin care tu, ca fiinţă omenească aparţii vieţii pământene, planului terestru. 
Prin corpul fizic aparţii speciei omeneşti. 
Prin spirit trăieşti într-o lume superioară, şi îi aparţii acesteia.
Sufletul leagă temporar cele două lumi.
Lumea fizică în care ai intrat prin această încorporare nu reprezintă pentru spirit o lume necunoscută şi străină, deoarece în ea găseşte imprimate urmele faptelor sale din întrupările anterioare. Ceva din această lume îi aparţine, deoarece poartă amprenta fiinţei sale.
Aşa cum sufletul i-a mijlocit cândva impresiile lumii, pentru a fi prelucrate şi stocate, el a transformat capacităţile împrumutate în fapte, care prin efectele lor rămân durabile. Prin acest proces, sufletul s-a înfiltrat în fapte, şi prin efectele faptelor trăieşte mai departe o a doua viaţă independentă. Acest fapt conferă posibilitatea de a percepe viaţa, urmărind modul în care se manifestă fenomenele destinului. În ceea ce ţi se întâmplă poţi recunoaşte eul propriu. 
Dacă meditezi fără prejudecăţi la aceasta, îţi mai este necesar încă un pas pentru a percepe, în ceea ce îţi parvine prin anumite trăiri de destin , ceva care cuprinde eul din afară, aşa cum amintirea acţionează dinăuntru, pentru a permite ca o trăire trecută să revină în conştienţă.
Poţi deveni capabil să percepi în trăirea de destin cum o faptă anterioară a sufletului urmează calea ce duce spre eu, aşa cum în amintire o trăire anterioară a luat calea reprezentării, când a existat un prilej exterior în acest sens.
Efectele faptelor pot influenţa sufletul, dar, în cadrul aceleiaşi vieţi, anumite efecte pe termen lung rămân fără influenţă. Această viaţă este stucturată în scopul împlinirii anumitor fapte, iar trăirile conduc spre împlinirea lor.
Numai o parte a faptei se află în lumea exterioară, cealaltă fiind în tine însuţi. 
O entitate care a săvârşit fapte, s-a legat prin acţiunile sale de rezultatele faptelor. La fel este şi pentru spirit. 
Sufletul i-a putut mijloci numai anumite capacităţi, în timpul în care a fost activ, iar aceste capacităţi sunt corespunzătoare faptelor. Printr-o activitate săvârşită de suflet, se află în el predispoziţia plină de energie de a săvârşi o nouă faptă, care este rodul acesteia. Sufletul poartă în sine aceasta ca pe o necesitate, până la săvârşirea ultimei fapte.
Printr-o faptă se imprimă sufletului necesitatea de a săvârşi consecinţa acestei fapte.

Viaţa ta anterioară îţi determină ambianţa în cea prezentă, ca şi cum ar atrage din întreaga ambianţă lucrurile cu care este într-o anumită legătură, în rezonanţă.
La fel şi cu sinea spirituală, ea atrăgând în viaţă prezentă ceea ce îi este înrudit dintr-o viaţă anterioară.
Din această cauză somnul are o natură asemănătoare cu cea a morţii, în timpul somnului tu fiind sustras lumii în care acţionează destinul tău uman.
În timp ce tu dormi, evenimentele terestre îşi urmează desfăşurarea, conform legilor naturii, şi în acest timp nu mai ai nici o influenţă asupra lor.
Viaţa ta din această zi depinde de viaţa ta din ziua de ieri, fiind o continuare a ei, datorită faptului că există anumite legături imperceptibile între ele. Dacă nu ar exista legături, tu nu ţi-ai putea aminti de viaţa ta de ieri. Fiecare amintire înscrisă în memorie te influenţează, fără să-ţi dai seama. Amintirile tale ce au legătură cu alţi oameni îţi influenţează gândirea, atitudinea şi comportamentul faţă de ei, în acelaşi mod în care amintirile pe care le au ceilalţi în legătură cu tine, le influenţează gândirea, atitudinea, şi comportamentul faţă de tine. Aceste influenţe se exercită doar în prezent, aici şi acum, şi pot fi modificate doar de gândurile şi faptele exercitate în prezent. Prezent înseamnă acţiune, mişcare, schimbare, transformare.
Prin ceea ce gândeşti şi faci în fiecare moment prezent, tu influenţezi orientarea şi sensul efectelor gândurilor şi faptelor din trecut, şi prin asta, viitorul tău şi al altor oameni.
Personalitatea ta se reîncorporează, în fiecare dimineaţă, într-o lume a faptelor tale. Legăturile desfăcute când ai adormit sunt refăcute în momentul trezirii tale.
Faptele tale efectuate în încorporările precedente, rămân legate de tine, ca destin al tău. Tu poţi trăi doar în ambianţa pe care ţi-ai creat-o prin faptele tale. În fiecare dimineaţă tu găseşti o anumită situaţie pregătită, pe care ţi-ai creat-o în ziua precedentă, fără să ai vreo altă alegere. Tu eşti obligat să trăieşti această situaţie de viaţă, în care ai ajuns datorită gândirii tale, alegerilor tale, deciziilor tale, şi acţiunilor tale, adică a transpunerii gândurilor în fapte de viaţă.
Faptul că atunci când te-ai reîncorporat ai găsit o anumită ambianţă, pregătită pentru tine, în care ai intrat oarecum obligat, se datorează faptului că această ambianţă a fost construită din efectele vieţii tale anterioare, pe baza legăturii spiritului tău reîncorporat, cu toate elementele din ambianţă.
Aceaste idei generale te pot ajuta să îţi clădeşti o reprezentare asupra modului în care sufletul este încorporat fiinţei tale.
Corpul tău fizic este subordonat legilor naturale ale eredităţii, dar spiritul trebuie să se reîntrupeze mereu, el preluând efectele vieţilor anterioare, în cele următoare.
Sufletul trăieşte în prezent, o viaţă care este dependentă de vieţile anterioare.
Spiritul încorporat poartă cu el destinul propriu, din încorporările anterioare, iar acest destin determină viaţa terestră. Oameni cu care aiavut legături în vieţi anterioare, i-ai regăsit în această viaţă, deoarece faptele care v-au legat trebuie să-şi exercită efectele, în mod inevitabil, conform legilor determinismului cauzal. Spiritele legate de un anumit spirit, vor avea tendinţa naturală de a se reîncorpora în aceeaşi locaţie spaţio-temporală cu acesta.
Trei categorii de factori situaţi în afara vieţii terestre îţi condiţionează desfăşurarea vieţii prezente :
1. Corpul este condiţionat de legea eredităţii
2. Sufletul este condiţionat de destinul autocreat (karma).
3. Spiritul este condiţionat de legea reîncarnării, care impune o repetare a vieţilor corporale.
Spiritul este veşnic, naşterea şi moartea acţionând în cadrul lumii fizice corporale, după legile lumii fizice, cu specificităţi prezente în cadrul fiecărei ambianţe naturale.
Viaţa sufletului este subordonată destinului, mijlocind legătura dintre planul fizic şi cel spiritual, în cursul unei vieţi pământene.
Cunoştinţele despre fiinţa omenească presupun cunoaşterea celor trei lumi, fizică, sufletească, şi spirituală, cărora fiinţa le aparţine.
Prin instrumentul logicii se poate ajunge la reprezentarea vieţilor anterioare, şi a legilor destinului.
Pentru clarvăzător vieţile trecute sunt perceptibile sub forma unor trăiri.
Adevărul va lumina raţiunea care contemplă şi meditează.

Omul are o existenţă dublă : 
1. viaţa în trupul fizic, de la naştere până la moarte, şi 
2. viaţa în lumile spirituale, între moarte şi o nouă naştere. 
Cât timp trăieşti în trupul fizic, eşti dependent de Pământ, deoarece trupul fizic este legat de forţele şi condiţiile de existenţă ale Pământului. Nu primeşti în sine doar substanţele şi forţele Pământului, ci eşti integrat în întreg organismul fizic al Pământului, căruia îi aparţii.
După ce vei trece prin fenomenul morţii, părăsind trupul care se va dezintegra pentru a fi reintegrat în corpul planetar din care a provenit, vei fi dezlegat de forţele ce te înlănţuiau prin intermediul corporalităţii materiale terestre, însă vei rămâne legat de forţele sistemului solar şi de cele ale celorlalte sisteme solare. 
Vei trăi, între moarte şi o nouă naştere, în Cosmos, aşa cum trăieşti acum între naştere şi moarte în lumea terestră, aparţinând Cosmosului, aşa după cum pe Pământ aparţii elementelor aer, apă, pământ, etc.
Planetele emit atât câmpuri şi forţe fizice, precum câmpul gravitaţional, magnetic, cât şi câmpuri şi puteri spirituale cosmice, cu care fiecare om se află în legătură, într-un mod deosebit, în funcţie de individualitatea sa. 
După cum un om născut în România trăieşte în alte condiţii de mediu decât altul născut în Tibet, în mod asemănător stau lucrurile şi în privinţa existenţei dintre moarte şi o nouă naştere, unele entităţi decorporate fiind mai mult legate de puterile spirituale ale lui Marte, altele de acelea ale lui Jupiter, unele de acelea ale întregului sistem planetar, etc. 
Aceste puteri readuc oamenii pe Pământ. Astfel, în timpul care precede o naştere, omul trăieşte în legătură cu întregul spaţiu stelar. Potrivit acestor relaţii ale omului faţă de sistemul cosmic, se determină şi puterile care-l îndeamnă pe om spre o anumită pereche de părinţi, spre o anumită regiune. 
Imboldul, impulsul de a se încorpora într-un loc sau altul, într-o familie sau alta, într-un anumit popor şi într-o anumită epocă, toate acestea depind de felul în care omul a fost integrat cosmosului înainte de naştere.
La baza întocmirii horoscopului stă faptul că oamenii, care cunosc aceste lucruri, pot citi puterile după care omul se integrează în existenţa fizică. Fiecărui om îi este coordonat un anumit horoscop, fiindcă în el se exprimă puterile care l-au coborât pe om în existenţa fizică. Horoscopul este constelaţia după care omul se orientează, înainte de a intra în existenţa fizică. Ceea ce mână omul să coboare în încorporarea fizică, sunt puterile active ale lumii stelare.
Organizarea omului este un rezultat al cooperării puterilor cosmice. Cercetarea prin clarvedere a creierul fizic uman relevă faptul că la fiecare om creierul este diferit structurat. Imaginea creierul unui om în momentul în care se naşte, corespunde celei a firmamentului ceresc care se află exact deasupra locului de naştere. Fiecare om poartă în sine o imagine cosmică, a unui spaţiu ceresc, a unei configuraţii spaţiale siderale, corespunzătoare locului şi timpului în care s-a născut, o locaţie spaţio-temporală.
Având în vedere aceste lucruri, poţi ajunge să îţi formezi o reprezentare asupra modului în care ţi se înfăţişează macrocosmosul în fiecare om.

 Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/

Mediul lumii spirituale

Mediul este descris de subiecți în termenii unor structuri fizice terestre, care acolo pot fi reproduse mental, prin voință, unele de către ghizi sau cu ajutorul ghizilor, altele de spiritele subiecților, conform dorinței și voinței lor. Personal am senzația că acea lume este ca un mediu gol de elemente, în care mintea poate crea orice, umplând acel gol cu creații mentale.

Nașterea spiritelor (după cercetările Dr Michael Newton)

Sinteza ce urmează este rezultatul afirmațiilor subiecților trimiși în transă hipnotică de către Dr Michael Newton să investigheze momentul creației lor, a nașterii lor ca spirite. Puțini subiecți au putut "coborâ" în timp atât de mult, iar relatările lor reprezintă ceva ce pare desprins dintr-un film științifico-fantastic.
Embed
Trimiteți un comentariu
(function(i,s,o,g,r,a,m){i['GoogleAnalyticsObject']=r;i[r]=i[r]||function(){ (i[r].q=i[r].q||[]).push(arguments)},i[r].l=1*new Date();a=s.createElement(o), m=s.getElementsByTagName(o)[0];a.async=1;a.src=g;m.parentNode.insertBefore(a,m) })(window,document,'script','//www.google-analytics.com/analytics.js','ga'); ga('create', 'UA-60726497-1', 'auto'); ga('send', 'pageview');