Amazon USA

Get Response Email Marketing

Kato Live ora 22

Calendar Evenimente Spirituale România de Kato

3D Heading Maker

Totalul afișărilor de pagină

Translate

TRANSLATE with Bing

marți, aprilie 14, 2015

Dan Ariely despre cât de corect îţi controlezi tu deciziile tale

Dan Ariely întreabă: Ne controlăm deciziile ?
Conferinţă TED

Filmed December 2008 at EG 2008
https://www.ted.com/talks/dan_ariely_asks_are_we_in_control_of_our_own_decisions?language=ro#t-19644


Economistul comportamental Dan Ariely, autorul Iraţionalului Predictibil, foloseşte iluzii vizuale clasice şi uneori şocantele rezultate ale propriei sale cercetări contraintuitive pentru a demonstra că, atunci cînd luăm decizii, nu suntem atît de intuitivi pe cît credem.  


Transcrierea conferinţei : 
0:11 O să vă spun câte ceva despre comportamentul iraţional. NU al dumneavoastră desigur. Al altora. (Râsete)
0:17 După câţiva ani la MIT Mi-am dat seama că scrierea lucrărilor academice nu era captivantă. Ştiţi, nu ştiu cât de multe din acestea aţi citit. Dar nu este distractiv de citit şi adesea nedistractiv de scris. Chiar mai rău de scris. Astfel că m-am hotărât să încerc să scriu ceva mai distractiv. Şi mi-a venit ideea să scriu o carte de bucate. Iar titlul cărţii urma să fie Mese fără firimituri: Arta de a mânca peste chiuvetă (Râsete) Şi ar fi trebuit să fie o privire asupra vieţii - prin bucătărie. Şi am fost foarte încântat despre aceasta. Urma să vorbesc puţin despre cercetare, puţin despre bucătărie. Ştiţi, facem atât de multe în bucătărie, încât am crezut că aceasta ar fi de interes. Am scris câteva capitole. Le-am dus la editura MIT şi au spus "Drăguţ. Dar nu e pentru noi. Du-te şi găseşte pe altcineva" Am încercat la alţii dar toţi au spus acelaşi lucru, "Drăguţ. Dar nu e pentru noi."
1:10 Până când cineva a spus, "Dacă esti hotărât în această privinţă trebuie mai întâi să scrii o carte despre cercetările tale.Trebuie să publici ceva. Şi apoi vei avea ocazia să scrii altceva. Trebuie să o faci dacă vrei cu adevărat " Aşa că am spus "Ştii, în realitate nu vreau să scriu despre cercetarea mea. Fac asta cât e ziua de lungă. Vreau să scriu despre altceva. Ceva mai liber, mai puţin forţat." Şi persoana a fost foarte autoritară şi a spus, "Uite. Acesta este singurul mod de a reuşi vreodată să o faci." Aşa ca am spus "OK, trebuie să o fac -- " Am avut o vacanţă. Mi-am spus, "Voi scrie despre cercetarea mea dacă nu se poate altfel.Şi pe urmă voi ajunge să îmi fac cartea de bucate." Aşa că am scris o carte despre cercetarea mea.
1:46 Şi aceasta s-a dovedit a fi destul de distractiv. În două feluri. În primul rând mi-a plăcut să scriu. Dar cel mai interesant lucru a fost că am început să învăţ de la oameni. Este fantastic să scrii. Pentru că poţi primi atât de multe reacţii de la oameni. Mi-au scris despre experienţa lor personală, şi despre exemplele lor, şi despre lucruri cu care nu sunt de acord, şi nuanţe. Şi chiar prezenţa mea de aici. Vreau să spun că în ultimele zile, am cunoscut reale culmi ale comportamentului obsesiv pe care nu le-am bănuit. (Râsete) Ceea ce cred că este într-adevăr fascinant.
2:17 Vă voi spune câte ceva despre comportamentul iraţional. Şi doresc să încep prin a vă oferi câteva exemple de iluzii optice ca o metaforă pentru raţionalitate. Deci gâdiţi-vă la aceste două mese. Şi voi trebuie să fi văzut această iluzie. Dacă v-aş fi întrebat care este mai lungă, linia verticală de pe masa din stânga, sau linia orizontală de pe masa din dreapta? Care pare mai lungă? Poate cineva să vadă altfel decât că cea din stânga este mai lungă? Corect, nu ? Este imposibil. Dar chestia frumoasă despre iluziile vizuale este că greşeala poate fi uşor dovedită. Deci pot să pun nişte linii deasupra. Nu este de ajutor. Pot să animez liniile. Şi cu condiţia că mă credeţi că nu am micşorat liniile ceea ce chiar aşa este, v-am dovedit că ochii vă păcălesc. Acum, partea interesantă despre aceasta este că atunci când înlături liniile, este ca şi cum nu ai fi aflat nimic în ultimul minut. (Râsete) Nu poţi să te uiţi la asta şi să spui "OK acum văd realitatea aşa cum este". Corect? Este imposibil de trecut peste impresia că aceasta este întradevăr mai lungă. Intuiţia noastră ne păcăleşte într-un mod repetabil, predictibil, consistent. Şi nu putem face mare lucru în această privinţă. În afară de a lua o riglă şi a începe să măsori.
3:24 Iată alta. Aceasta este una dintre iluziile mele favorite. Ce culoare vedeţi în dreptul săgeţii de sus? Maro. Mulţumesc. Cea de jos? Galben. Alăturate sunt identice. Le poate vedea cineva ca identice? Foarte foarte greu. Pot să acopăr restul părţii superioare a cubului. şi dacă acopăr restul cubului veţi vedea că sunt identice. Iar dacă nu mă credeţi puteţi primi slide-ul mai târziu şi să faceţi câteva manevre ca să vedeţi că sunt identice. Dar din nou este aceeaşi poveste dacă înlăturăm fundalul, iluzia reapare. Desigur. Nu avem cum să nu vedem această iluzie. Dacă nu distingeţi culorile, bănuiesc că nu puteţi vedea aceasta. Aş vrea să trataţi iluzia ca o metaforă.
4:05 Vederea este unul din cele mai bune lucruri pe care le facem. O mare parte a creierului nostru este dedicată vederii. Mai mare decât cele dedicate la orice altceva. Vedem mai multe ore zilnic decât facem orice altceva. Şi suntem evolutiv proiectaţi pentru a vedea. Iar dacă avem aceste greşeli de vedere repetabile şi predictibile, la care suntem atât de buni, care este şansa să nu facem şi mai multe greşeli în domenii în care nu suntem atât de buni. De exemplu, în luarea deciziilor financiare. (Râsete) Ceva ce nu are o susţinere evolutivă. Nu avem o parte specializată a creierului, şi nu o facem atâtea ore zilnic. Si controversa , în aceste cazuri poate fi, că în realitate facem mai multe greşeli. Şi mai rău, nu avem un mijloc simplu de a le vedea. Deoarece în cazul iluziilor vizuale putem demonstra uşor greşelile. În iluziile cognitive este mult, mult mai greu să demonstrezi oamenilor greşelile.
4:53 Aşa că vreau să vă prezint câteva iluzii cognitive, sau iluzii de luare a deciziilor, în acelaşi mod. Şi acesta este unul dintre domeniile mele favorite din ştiinţele sociale. Este dintr-un articol de Johnson şi Goldstein. Şi practic arată că procentul celor care au indicat că ar fi interesaţi de donarea organelor lor. Iar acestea sunt ţări diferite din Europa. În esenţă vedeţi două tipuri de ţări. Ţările din drepta care par a fi favorabile. şi ţările din stânga care par a fi foarte puţin favorabile, sau mult mai puţin. Întrebarea este: De ce? De ce unele ţări dau mult iar alte ţări dau puţin?
5:29 Când puneţi oamenilor această întrebare, de obicei se gândesc că trebuie să aibă legătură cu cultura. Corect? Cât vă pasă de oameni? Donarea organelor este probabil despre cât de mult îţi pasă de societate, despre cât de legat eşti. Sau poate este despre religie. Dar dacă priviţi acest grafic veţi observa că ţări despre care credem că sunt foarte asemănătoare afişează în realitate manifestări foarte diferite. De exemplu, Suedia este total în dreapta. Si Danemarca, despre care apreciem că este foarte apropiată cultural, este total în stânga. Germania este în stânga. Şi Austria este în dreapta. Olanda este în stânga. Şi Belgia este în dreapta. Iar în final, în funcţie de versiunea dumneavoastră specifică, sau similitudinea europeană, puteţi aprecia ca Marea Britanie şi Franţa sunt similare cultural sau nu. Dar reiese că sunt foarte diferite din punct de vedere al donării de organe.
6:18 Apropo, Olanda are o poveste interesantă. Observaţi că Olanda este cam cea mai mare din grupul mic. Se dovedeşte că au ajuns la 28 la sută după ce au fost trimise scrisori fiecărei gospodării din ţară implorând oamenii să se alăture programului de donare. Cunoaşteţi vorba "Primeşti doar dacă ceri." Sunt 28 de procente în donarea organelor.
6:40 (Râsete)
6:42 Dar orice ar face ţările din dreapta ele fac ceva mult mai bine decât să doar ceară. Deci ce fac ele? S-a dovedit că secretul are legătură cu un formular de la înregistrarea vehiculelor. Iată istoria. Ţările din stânga au un formular la registrul auto care arată cam aşa. Bifaţi căsuţa de mai jos dacă doriţi să participaţi în programul de donare de organe. Şi ce se întâmplă? Oamenii nu bifează. Şi nu participă. Ţările din dreapta, cele care donează mult, au un formular uşor diferit. Care spune: bifaţi căsuţa de mai jos dacă nu vreţi să participaţi. Destul de interesant, când oamenii primesc asta, ei din nou nu bifează. Doar că acum participă.
7:18 (Râsete)
7:21 Acum gândiţi-vă ce înseamnă asta. Ne trezim dimineaţa şi simţim că luăm decizii. Ne trezim dimineaţa şi deschidem dulapul. Şi simţim că decidem ce haine vom purta. Şi deschidem frigiderul. Şi simţim că decidem ce vom mânca. Ceea ce spune asta de fapt este că multe din aceste decizii nu sunt în noi. Ele sunt în persoana care a proiectat acel formular. Când intri la registrul auto, persoana care a proiectat acel formular va avea o influenţă imensă asupra ce veţi face în final. Aceste rezultate sunt deasemenea foarte greu de intuit. Gândiţi-vă. Câţi din voi credeţi că dacă aţi merge mâine să reînnoiţi licenţa, şi aţi merge la registrul auto, şi aţi întâlni unul din aceste formulare, el ar schimba efectiv comportamentul vostru? Foarte, foarte greu a gândi că ne-ar influenţa. Putem zice, "Oh, aceşti europeni ciudaţi. Desigur că i-ar influenţa." Dar când ne vine rândul avem sentimentul că noi suntem la volan, avem sentimentul că suntem în control, şi că noi luăm deciziile, de aceea este foarte greu de acceptat chiar şi ideea că de fapt avem doar iluzia că luăm o decizie, în loc de o decizie reală.
8:25 Acum, aţi putea spune, "Acestea sunt decizii de care nu ne pasă." De fapt, prin definiţie, acestea sunt decizii despre ceva care se va întâmpla după ce vom muri. Cum am putea să ne preocupăm de ceva care se va întâmpla după ce vom muri? Deci un economist mediu, care crede în raţionalitate, ar spune, "Ştiţi ceva? Costul ridicării creionului şi bifării este mai mare decât potenţialul beneficiu al deciziei." Deci de asta obţinem acest efect. Dar, de fapt, nu e fiindcă e uşor. Nu e fiindcă e trivial. Nu e fiindcă nu ne pasă. Ba dimpotrivă. Este fiindcă ne pasă. Este dificult şi este complex. Şi este aşa de complex încât nu ştim ce să facem. Şi fiindcă nu ştim ce să facem doar alegem orice a fost deja ales pentru noi.
9:10 Vă mai dau un exemplu pentru asta. Aceasta este un formular al Redelmeier and Schaefer. Iar ei spun, "Păi, acest efect se întâmplă şi experţilor, unora care sunt bine plătiţi, experţi în deciziile lor, şi ei fac asta de multe ori." De fapt au luat un grup de medici. Şi le-au prezentat studiul de caz al unui pacient. Iată pacientul. El este un fermier de 67 ani. Suferă de o vreme de o durere în şoldul drept. Apoi au spus medicilor, "Cu câteva săptămâni în urmă aţi decis că niciun tratament nu ajută la acest pacient. Toate aceste medicamente. Nimic nu pare a folosi. Aşa că recomandaţi pacientului terapia prin înlocuirea şoldului. Înlocuirea şoldului. În regulă?" Aşa că pacientul e pe cale de a i se înlocui şoldul. Şi apoi se spune la jumătate din medici, "Ieri aţi revăzut cazul pacientului şi v-aţi dat seama că aţi uitat să încercaţi un medicament. Nu aţi încercat ibuprofen. Ce veţi face? Retrageţi pacientul de la operaţie şi încercaţi ibuprofen? Sau îl lăsaţi să primească un şold nou?" Vestea bună e că în acest caz majoritatea medicilor au decis să retragă pacientul şi să încerce ibuprofen. Foarte bine pentru medici.
10:12 Celuilalt grup de medici li s-a spus, "Ieri când aţi revăzut cazul aţi descoperit că au fost două medicamente pe care nu le-aţi încercat încă, ibuprofen şi piroxicam." Apoi au spus, "Aveţi două medicamente pe care nu le aţi încercat încă. Ce faceţi? Îl lăsaţi sau îl retrageţi de la operaţie. Şi dacă îl retrageţi, veţi încerca ibuprofen sau piroxicam? Care din ele?" Acum gândiţi-vă. Această decizie face mai uşor ca pacientul să continue cu înlocuirea şoldului. Dar retrăgându-l, decizia devine deodată mult mai complexă. Este o decizie în plus. Ce se întâmplă acum? Majoritatea medicilor aleg acum să lase pacientul să continue cu înlocuirea şoldului. Apropo, sper că asta vă îngrijorează -- (Râsete) când mergeţi la medicul vostru. Chestia este că niciun medic nu va spune vreodată, "Piroxicam, ibuprofen, înlocuirea şoldului. Să alegem înlocuirea şoldului." Dar în momentul în care setaţi asta ca valorea implicită ea are o putere imensă asupra ce vor face oamenii în final.
11:05 Vă voi da alte câteva exemple de luări de decizii iraţionale. imaginaţi-vă că vă dau de ales. Vreţi să mergeţi la Roma pentru un weekend? Toate cheltuielile plătite, hotel, trasport, mâncare, mic dejun, mic dejun continental, totul. Sau un weekend la Paris? Acum, un weekend la Paris, un weekend la Roma, acestea sunt lucruri diferite. Au mâncare, cultură, artă diferite. Acum imaginaţi-vă că adaug la cele două o variantă pe care nimeni nu o vrea. Imaginaţi-vă că spun, "Un weekend la Roma, un weekend la Paris sau maşina voastră va fi furată?" (Râsete) Este o idee ciudată. Fiindcă de ce ar influenţa orice, în acest context, că maşina voastră ar fi furată? (Râsete) Dar dacă opţiunea cu furtul maşinii nu ar fi fost exact aşa. Ce ar fi dacă era o excursie la Roma, toate cheltuielile plătite tranportul, micul dejun. Dar nu ar fi inclus cafeaua de dimineaţă. Dacă vreţi cafea, o plătiţi singuri. Costă doi euro şi jumătate. Acum, pe de altă parte, dat fiind că puteţi avea Roma cu cafea, de ce oare aţi dori Roma fără cafea? E ca şi cum v-ar fura maşina. Este o opţiune inferioară. Dar ghiciţi ce s-a întâmplat. În momentul în care adăugaţi Roma fără cafea, Roma cu cafea devine mai populară. Iar oamenii o aleg. Faptul că aveţi Roma fără cafea face ca Roma cu cafea să arate mai superior. Şi nu numai faţă de Roma fără cafea, dar chiar şi faţă de Paris. (Râsete)
12:29 Iată două exemple pentru acest principiu. Aceasta a fost cu câţiva ani în urmă o reclamă in revista The Economist care ne dădea trei opţiuni. Un abonament online pentru 59 dolari. Un abonament la exemplarul tipărit pentru 125. Sau le puteaţi obţine pe amândouă pentru 125. (Râsete) Am văzut asta şi am sunat The Economist. Şi am încercat să înţeleg la ce se gândeau. Şi m-au pasat de o persoană la alta. Până la urmă am ajuns la o persoană responsabilă cu pagina de web. Şi i-am sunat. Iar ei au verificat ce se întâmplă. După care reclama a dispărut. Fără explicaţie.
13:06 Aşa că am decis să fac experimentul pe care aş fi fost încântat ca The Economist să-l facă cu mine. Am luat asta şi l-am dat la 100 de studenţi de la MIT. Am spus, "Ce aţi alege?" Acestea sunt procentajele. Majoritatea au ales varianta combinată. Din fericire nimeni nu a ales opţiunea dominată. Asta înseamnă că studenţii pot citi. (Râsete) Dar acum, dacă avem o opţiune pe care nimeni nu o vrea îl puteţi scoate. Corect? Aşa că am tipărit o altă versiune a acestei reclame. Unde am eliminat opţiunea din mijloc. Am dat-o la alţi 100 de studenţi. Iată ce s-a întâmplat. Acum opţiunea cea mai populară a devenit cea mai puţin populară. Iar cea mai puţin populară a devenit cea mai populară.
13:42 Ce se întâmpla era că opţiunea care era fără folos, cea din mijloc, era fără folos în sensul că nimeni nu o dorea. Dar nu era fără folos în sensul că a ajutat oamenii să-şi dea seama ce vor de fapt. De fapt, relativ la opţiunea din mijloc, care era pentru a primi doar versiunea tipărită pentru 125, cea cu versiunea tipărită şi web pentru 125 părea o afacere fantastică. Şi în consecinţă oamenii o alegeau. Ideea generală aici este că de fapt noi nu ne cunoaştem preferinţele aşa de bine. Şi fiindcă nu ştim preferinţele noastre aşa de bine suntem susceptibili la toate aceste influenţe ale forţelor externe. La valorile implicite, la opţiunile concrete care sunt ne prezentate.
14:21 Şi aşa mai departe. Încă un exemplu de acest tip. Oamenii cred că atunci când e vorba de atracţia fizică, vedem pe cineva şi ştim imediat dacă ne place sau nu. Ne atrage sau nu. Din care cauză se organizează aceste întâlniri de patru minute. Aşa că am decis să fac acest experiment cu oameni. Vă voi arăta imaginea grafică a unor oameni -- nu persoane reale. Experimentul a fost cu oameni. Am arătat unor oameni o poză cu Tom şi una cu Jerry. Am spus "Cu cine vreţi să vă întâlniţi? Cu Tom sau cu Jerry?" Dar pentru jumătate din oameni am adăugat o versiune urâtă a lui Jerry. Am folosit Photoshop şi l-am făcut pe Jerry mai puţin atrăgător. (Râsete) La ceilalţi oameni, am adăugat o versiune mai urâtă a lui Tom. Iar întrebarea era dacă Jerry cel urât şi Tom cel urât vor ajuta fraţii lor mai atractivi? Răspunsul a fost un da categoric. Când Jerry cel urât era în jur, Jerry era popular. Când Tom cel urât era în preajmă, Tom era popular.
15:13 (Râsete)
15:15 Desigur asta are două implicaţii foarte clare pentru viaţă în general. Dacă mergeţi vreodată prin baruri oare pe cineva îl veţi lua cu voi? (Râsete) Vreţi o versiune puţin mai urâtă a propriei persoane. (Râsete) Similar. Similar ... dar puţin mai urât. (Râsete) A doua concluzie este desigur că dacă cineva vă invită, veţi şti cum gândesc despre Dvs. (Râsete) Acum aţi înţeles.
15:49 Care e concluzia generală? Concluzia generală este că atunci când ne gândim la economie avem această frumoasă părere despre natura umană. "Ce operă minunată este omul! Ce nobile sunt motivele sale!" Avem această părere despre noi înşine, despre alţii. Perspectiva economiei comportamentale este prea puţin generoasă cu oamenii. De fapt, în termeni medicali, aceasta este părerea noastră. (Râsete) Dar este o consolare. Consolarea este că raţionamentul economiei comportamentale este interesant şi excitant. Suntem Superman? Sau sunt Homer Simpson?
16:25 Când ajungem să clădim lumea fizică, se pare că ne înţelegem limitările. Construim trepte. Şi clădim aceste lucruri pe care în mod evident nu toţi putem să le utilizăm. (Râsete) Ne înţelegem limitările. Şi construim pe baza lor. Dar din anumite motive când vine vorba de lumea mentală, când proiectăm lucruri ca sistemul de sănătate, de pensii şi bursele, cumva uităm ideea că suntem limitaţi. Cred că dacă înţelegem limitările noastre cognitive în acelaşi mod în care le înţelegem pe cele fizice, chiar dacă nu ne sar în ochi în acelaşi mod, putem proiecta o lume mai bună. Iar asta este, cred, speranţa acestui lucru.
17:01 Vă mulţumesc foarte mult.
17:03 (Aplauze)


Despre Dan Ariely, Behavioral economist : https://www.ted.com/speakers/dan_ariely 

Cărţi de Dan Ariely : http://bit.ly/1I9tPCDhttp://bit.ly/1II3UWj ; http://bit.ly/1CJF1B5 ;

Cartea "Adevarul (cinstit) despre necinste" - Dan Ariely  
"Cei mai multi dintre noi credem ca suntem niste oameni cinstiti, dar, in realitate, cu totii trisam. Presupunem ca inselaciunea, la fel ca si majoritatea celorlalte decizii, se bazeaza pe o analiza rationala de costuri-beneficii. Dar Ariely sustine, dupa care demonstreaza, ca in realitate fortele irationale, pe care nu le avem in vedere, determina adeseori daca ne comportam etic sau nu. Pentru fiecare Enron sau act de mituire politica, exista nenumarate CV-uri inflorite, comisioane ascunse si posete contrafacute.
In Adevarul (cinstit) despre necinste, Ariely arata de ce este mai usor sa mintim in legatura cu anumite lucruri; cum posibilitatea de a fi prinsi conteaza mai putin decat credem; si cum practicile de business netezesc drumul comportamentului nonetic, fie cu intentie sau neintentionat. Ariely exploreaza modul in care functioneaza comportamentul nonetic in viata personala, profesionala si politica si modul in care ne afecteaza pe toti, chiar daca noi consideram ca avem standarde morale inalte.
Dar nu este totul pierdut. Ariely identifica, de asemenea, ceea ce ne mentine cinstiti, indicand calea catre dobandirea unui statut etic mai inalt in viata noastra de zi cu zi. Cu ajutorul unor convingatoare descoperiri personale si academice, Adevarul (cinstit) despre necinste va schimba felul in care ne vedem pe noi insine, actiunile noastre si pe ceilalti."
 
Cartea "Irational in mod previzibil" - Dan Ariely :
"Suntem cu toţii mult mai puţin raţionali decât presupune teoria economică standard. În plus, aceste manifestări iraţionale de care noi dăm dovadă nu sunt nici întâmplătoare, nici absurde. Ele sunt sistematice şi, din moment ce le repetăm iar şi iar, sunt previzibile. Prin urmare, nu vi s‑ar părea logic să modificăm teoria economică standard, s‑o scoatem din spaţiul psihologiei naive (care adesea pică proba gândirii raţionale, a introspecţiei şi – cel mai important – a unei atente examinări empirice)? Exact acesta este lucrul pe care încearcă să‑l realizeze domeniul în formare al economiei comportamentale – precum şi cartea de faţă, ca mică parte din acest demers. Dan Ariely 
O carte splendidă, care te şi pune pe gânduri, te şi amuză, vorbind despre o mulţime de lucruri: începând cu forţa remediilor placebo şi terminând cu plăcerile unui pahar de Pepsi. Ariely dă în vileag festele subtile, dar redutabile, pe care ni le joacă propria minte şi ne arată cum putem să nu ne lăsăm păcăliţi. Jerome Groopman, profesor, Facultatea de Medicină Harvard 
Dan Ariely este un geniu al înţelegerii comportamentului uman. Nici un economist nu reuşeşte mai bine să dea la iveală şi să explice raţiunile ascunse ale alegerilor noastre bizare, pe piaţă şi în afara ei. Iraţional în mod previzibil ne va remodela, o dată pentru totdeauna, felul în care vedem lumea şi pe noi înşine. James Surowiecki, autorul cărţii The Wisdom of Crowds 
Iraţional în mod previzibil este nebunesc de originală. Ne arată de ce – mult mai adesea decât ne place să recunoaştem – oamenii fac greşeli prosteşti, uneori dezastruoase. Ariely nu doar că ne oferă o lectură fascinantă, ci ne face şi mult mai înţelepţi. George Akerlof, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2001 şi profesor de economie la University of California, Berkeley 
Cu tolba plină de experimente isteţe, idei interesante şi anecdote încântătoare, Dan Ariely este un ghid înţelept şi amuzant în înţelegerea metehnelor, a erorilor şi a gafelor comise de oameni în luarea deciziilor de zi cu zi. Daniel Gilbert, profesor de psihologie la Harvard University"

Cartea "Irationalitatea Benefica" - Dan Ariely
"-De ce bonusurile mari îi pot face pe directori mai puţin productivi?
-Cum nişte instrucţiuni neclare pot să fie de fapt de ajutor?
-De ce răzbunarea este atât de importantă pentru noi?
-De ce există o diferenţă atât de mare între ceea ce credem că ne va face fericiţi şi ceea ce ne face fericiţi cu adevărat?
În volumul Iraţional în mod previzibil, Dan Ariely a decelat numeroasele pulsiuni care ne fac să luăm decizii nepotrivite. Acum, în volumul Iraţionalitatea benefică, el ne dezvăluie surprinzătoarele efecte negative şi pozitive pe care iraţionalitatea le poate genera în viaţa noastră. Concentrându-se asupra comportamentelor noastre la muncă şi în relaţiile personale, Ariely ajunge la perspective noi şi adevăruri revelatoare despre ceea ce ne motivează cu adevărat la slujbă, despre felul cum o acţiune necugetată se poate transforma într-un obicei persistent, despre cum învăţăm să-i iubim pe cei cu care suntem împreună şi multe alte subiecte la fel de incitante.
Folosindu-se de aceleaşi metode experimentale care au făcut din Iraţional în mod previzibil unul dintre cele mai discutate bestselleruri ale ultimilor ani, Ariely utilizează rezultatele experimentelor lui originale şi captivante, pentru a formula concluzii uimitoare despre felul cum ne comportăm şi motivele pentru care ne comportăm aşa cum o facem. De la atitudinile noastre de la birou la relaţiile romantice ori la căutarea unui sens în viaţă, Ariely explică felul în care putem depăși modelele negative de gândire şi comportament, identificând astfel modalitatea prin care putem lua decizii mai bune.
"Dan Ariely este unul dintre eroii mei şi, de asemenea, un extraordinar cercetător în domeniul ştiinţelor sociale. Iraţionalitatea benefică împleteşte rezultatele experimentelor sale fascinante cu propria experienţă de pacient trecut printr-un proces de recuperare. Din povestea şi cercetarea lui Dan aflăm o mulţime de lucruri pe care nu le ştiam despre noi înşine. Ca scriitor şi ca persoană, Dan dispune de un har magic." George Akerlof, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, 2001
"Faptul că nu suntem la fel de logici precum un computer nu e un defect, ci o caracteristică proprie rasei umane. În această carte pătrunzătoare, încântătoare şi informativă, Ariely ne prezintă modul în care deciziile noastre pe termen lung se schimbă atunci când eul nostru emoţional e lăsat să-l domine pe cel raţional, acest lucru întâmplându-se deseori fiindcă preferăm să ignorăm realitatea neconvenabilă pe care o avem în faţă!" Chris Anderson, redactor-şef al revistei Wired şi autor al lucrărilor The Long Tail şi Free
"Dan Ariely se află într-o campanie de identificare şi eliminare a iraţionalităţii. Avem nevoie de expertiza sa mai mult decât oricând – iar vestea bună pentru Dan este că el reprezintă o resursă care nu se va epuiza în niciun caz în viitorul apropiat." Seth Godin, autorul cărţii Triburi
"Încă o dată, Dan Ariely ne poartă într-o călătorie amuzantă, fascinantă şi alarmantă prin propriile noastre minţi iraţionale. O să priviți de-acum încolo cu alţi ochi la bani, muncă, dragoste, răzbunare, politică, medicină, cumpărături sau fericire." David Pogue, editorialist New York Times
"Iraţionalitatea benefică va contribui la transformarea modului în care vă priviți pe voi înşivă şi pe cei din jurul vostru." Bob McDonald, preşedinte şi CEO al P&G"

CĂRŢI UTILE domeniul Psihologie : 
-PSIHOLOGIE : http://bit.ly/14LgsLs : http://bit.ly/1ybXri6 ;
-PSIHOLOGIE ŞI PSIHOTERAPIE : http://bit.ly/1DPneLN ; http://bit.ly/1C73VvY
-PSIHOLOGIE PRACTICĂ : http://bit.ly/1ybNPnN
-PARENTING - EDUCAŢIE PSIHOLOGIE : http://bit.ly/1ybN7GQ
-TESTE PSIHOLOGICE (PSIHOMETRICE) : http://bit.ly/1C0Gir7
-COMUNICARE : http://bit.ly/1524kp8 ; http://bit.ly/1ybYwqc


Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/

Dan Ariely despre codul nostru moral defect

Economistul comportamental Dan Ariely studiază defectele din codul nostru moral: motivele ascunse pentru care (câteodată) credem că e în regulă să trişăm sau să furăm. Studii ingenioase îl ajută să demonstreze că suntem iraţionali în mod previzibil — şi putem fi influenţati în feluri pe care nu le putem sesiza.

Psihologul Dan Gilbert - cercetări şi date despre fericire şi așteptările eronate

Psihologul Dan Gilbert prezintă cercetări și date despre explorările sale despre fericire - împărtășind câteva teste și experimente uimitoare pe care oricine le poate încerca. Urmăriți până la sfârșit pentru o sesiune spumoasă de întrebări și răspunsuri cu câteva figuri TED familiare.
Trimiteți un comentariu
(function(i,s,o,g,r,a,m){i['GoogleAnalyticsObject']=r;i[r]=i[r]||function(){ (i[r].q=i[r].q||[]).push(arguments)},i[r].l=1*new Date();a=s.createElement(o), m=s.getElementsByTagName(o)[0];a.async=1;a.src=g;m.parentNode.insertBefore(a,m) })(window,document,'script','//www.google-analytics.com/analytics.js','ga'); ga('create', 'UA-60726497-1', 'auto'); ga('send', 'pageview');