Amazon USA

Get Response Email Marketing

Kato Live ora 22

Calendar Evenimente Spirituale România de Kato

3D Heading Maker

Totalul afișărilor de pagină

Translate

TRANSLATE with Bing

miercuri, mai 06, 2015

Michael Shermer: Modelul din spatele auto-iluziei


Michael Shermer: Modelul din spatele auto-iluziei
Conferinţă TED
 


Filmed February 2010 at TED2010 
Michael Shermer spune că tendința umană de a crede în lucruri ciudate - de la răpirile extratereștrilor la baghetele magice care detectează resurse subterane - se rezumă la două dintre abilitățile fundamentale ale creierului, legate puternic de supraviețuire. 
El explică ce sunt aceste abilități și cum ne pot crea probleme. 



Transcrierea conferinţei :  
0:12 Din 2006, când am fost ultima dată aici, omenirea a descoperit că modificarea climei globale se dovedește a fi o problemă destul de serioasă. Noi am scris pe larg despre această situație în revista Skeptic. Investigăm toate tipurile de controverse științifice și cvasi-științifice. Dar se pare care nu trebuie să ne îngrijorăm deloc pentru că lumea se va sfârși în 2012.

0:32 Și încă ceva: Vă amintiți că v-am prezentat Quadro Tracker. Seamănă cu un instrument empiric de detectare a apei în subteran. E doar o bucată de plastic goală înăuntru, cu o antenă pivotantă. Pe masură ce mergi, indică spre obiecte. E ca și cum ai căuta marijuana în dulapurile studenților, va indica direct spre cineva. Oh, scuze. (Râsete) Aceasta pe care am primit-o eu găsește mingi de golf, mai ales dacă ești pe un teren de golf și dacă te uiți prin destule tufișuri. Ei bine, din categoria "Ce rău poate face un lucru ridicol ca acesta?" acest instrument, ADE 651, a fost vândut guvernului irakian pentru 40,000 de dolari bucata. Este exact ca acesta, complet fără valoare, care chipurile funcționează prin "atracție magnetică electrostatică a ionilor" și care se traduce prin "prostie pseudoștiințifică" -- ar fi formularea decentă -- în care înlănțuiești o grămadă de cuvinte care sună bine dar instrumentul nu face absolut nimic. În acest caz, la punctele de control, a permite oamenilor să treacă pentru că micul instrument de detectare spune ca sunt în regulă chiar costă vieți. Pseudoștiința este periculoasă pentru că te face să ai încredere în astfel de instrumente.

1:45 Așadar, astăzi vreau să vorbesc despre ce credem. Vreau să cred, la fel ca voi. Și cred că, de fapt, teza mea este că credința este starea naturală a lucrurilor. Este opțiunea implicită. Pur și simplu, credem. Credem tot felul de lucruri. Credința este naturală. Neîncrederea, scepticismul și știința nu sunt naturale. Este mai greu. Nu este confortabil să nu crezi lucruri. Precum Fox Mulder în "X-Files," cine vrea să creadă în OZN-uri? Ei bine, toți vrem. Și motivul este că avem în creierele noastre un motor al credinței. În esență, suntem primate care caută modele. Facem conexiuni: A se leagă de B; B se leagă de C. Și uneori A chiar este legat de B. Aceasta este învățarea prin asociere.

2:30 Găsim modele, facem acele conexiuni, fie că e vorba de câinele lui Pavlov care asociază sunetul clopoțelului cu mâncarea și apoi salivează când aude sunetul clopoțelului, sau de șobolanul din experimentul lui Skinner în care se face o asociere între comportamentul lui și recompensă astfel că șobolanul repetă comportamentul. De fapt, ceea ce a descoperit Skinner este că, dacă pui un porumbel într-o astfel de cutie, iar el trebuie să apese pe una dintre aceste două chei, încercând să își dea seama care e modelul și dacă îi dai câte o mică recompensă în recipient alocând recompensele aleator ca și cum nu ar exista un model, porumbelul va reuși să identifice orice tip de model. Indiferent de ce făceau înainte de a primi recompensa, ei repetă acel model specific. Uneori chiar se învârtea de două ori în sens invers acelor de ceasornic, o dată în sensul acelor și loveau cheia de două ori cu ciocul. Iar asta se cheamă superstiție. Și, mi-e teamă că o vom avea întotdeauna cu noi.

3:22 Îi spun acestui proces "patternicity", adică tendința de a găsi modele cu semnificație atât în perturbațiile cu înțeles cât și în cele fără înțeles.  
Când urmăm acest proces, facem două tipuri de greșeli.  
Eroarea de Tipul I, sau fals pozitiv, înseamnă a crede că un model este real când nu este.  
Al doilea tip de eroare este falsul negativ. Eroarea de Tipul II înseamnă să nu crezi că un model este real atunci când el chiar este.  
Haideți să facem un experiment mental. Ești un Hominid în urmă cu trei milioane de ani și mergi prin șesurile Africii. Te cheamă Lucy, în regulă? Și auzi un foșnet în iarbă. Să fie un animal de pradă periculos, sau este doar vântul? Următoarea decizie ar putea fi cea mai importantă din viața ta. Ei bine, dacă crezi că foșnetul din iarbă e făcut de un animal de pradă periculos și se dovedește că e doar vântul, atunci ai făcut o eroare de percepție, o eroare de Tipul I, fals pozitiv. Dar n-ai pățit nimic. Doar mergi mai departe. Ești mai precaut. Ești mai vigilent. Pe de altă parte, dacă crezi că foșnetul din iarbă e făcut doar de vânt, și se dovedește că e făcut de un animal de pradă periculos, scrie "prânz" pe tine. Tocmai ce ai câștigat un premiu Darwin. Ai fost eliminat din rezervorul de gene.

4:27 Acum problema este că tendințele de a găsi modele cu semnificație vor apărea oricând costul de a face o eroare de Tipul I este mai mic decât costul de a face o eroare de Tipul II. Apropo, asta este singura ecuație pe care o s-o auziți astăzi. Avem o problemă de identificare a modelului însemnând că evaluarea diferenței dintre Tipul I și Tipul II de eroare este foarte problematică, mai ales în situațiile extreme, de viață și de moarte. Astfel, poziția implicită este, pur și simplu, "a crede că toate modelele sunt reale." "Toate foșnetele din iarbă sunt făcute de animale de pradă periculoase și nu doar de vânt." Și astfel cred că am evoluat... a fost o selecție naturală a predilecției pentru motoarele noastre de credință, pentru procesele prin care creierul nostru caută modele, pentru a găsi mereu modele cu semnificație și pentru a le umple cu aceste tipuri de factori de pradă sau de intenție asupra cărora voi reveni.

5:10 De exemplu, ce vedeți aici? E capul unui cal, corect. Aduce cu un cal. Trebuie să fie un cal. Acesta este un model. Dar este, de fapt, un cal? Sau seamănă mai mult cu o broască? Vedeți, dispozitivul nostru de identificare a modelelor care apare localizat în cortexul cingulat anterior -- este micul nostru instrument de detecție -- poate fi păcălit ușor și, aceasta este problema. De exemplu, ce vedeți aici? Da, bineînțeles. Este o vacă. Odată ce pregătesc creierul -- se numește amorsare cognitivă -- odată ce creierul este pregătit s-o vadă, imaginea va reapărea din nou, chiar fără ajutorul modelului impus. Ce vedeți aici? Unii oameni văd un câine dalmațian. Da, iată-l. Și iată și conturul. Astfel, când ne uităm din nou dar, fără contur, creierul are deja modelul și îl veți vedea din nou. Ce vedeți aici? Planeta Saturn. Da, este corect. Dar aici? Spuneți cu voce tare orice vedeți. Chris, avem un public bun. Pentru că nu e nimic de văzut aici. E de presupus că nu e nimic.

6:15 Acesta este un experiment realizat de Jennifer Whitson la U.T. Austin asupra mediilor corporatiste pentru a vedea dacă sentimentele de nesiguranță și lipsă de control îi fac pe oameni să vadă modele acolo unde nu sunt. Aproape oricine vede planeta Saturn. Oamenii care sunt puși într-o situație în care simt că nu dețin controlul sunt mai predispuși să vadă ceva aici, într-o imagine care e de presupus că nu conține niciun model. Cu alte cuvinte, tendința de a repera aceste modele crește când există o lipsă de control. De exemplu, jucătorii de baseball sunt faimoși pentru cât de superstițioși sunt când lovesc mingea, dar mai puțin superstițioși când joacă în teren. Pentru că rata de succes a jucătorilor din teren este de 90-95%. Cei mai buni lovitori ratează șapte din 10 încercări. Astfel, superstițiile, tendințele lor de a vedea modele cu semnificație sunt toate asociate cu sentimente de lipsă de control și așa mai departe.

7:06 Ce vedeți în această imagine, în fondul ei? Vede cineva un obiect? De fapt, este ceva acolo, dar imaginea este deteriorată. În timp ce vă gândiți, acesta a fost un experiment realizat de Susan Blackmore, un doctor psiholog din Anglia, care le-a arătat această imagine deteriorată unor persoane și apoi a corelat rezultatele cu punctajele lor obținute la un test ESP legat de cât de mult cred în fenomenele paranormale, supernaturale, în îngeri și așa mai departe. Cei care au avut punctaje mari pe scara ESP au tins nu doar să vadă mai multe modele în imaginile deteriorate, dar să vadă modele incorecte. Iată ce li se arată subiecților. Imaginea peștelui este deteriorată cu 20%, 50% și acum iată imaginea pe care v-am arătat-o, 70%.

7:50 Un experiment asemănător a fost realizat de alt psiholog elvețian, pe numele său, Peter Brugger, care a descoperit că preponderent mai multe modele cu semnificație sunt percepute în emisfera dreaptă, prin câmpul vizual stâng, comparativ cu emisfera stângă. Astfel, dacă subiecților le sunt prezentate imaginile astfel încât să fie percepute în emisfera dreaptă în loc de cea stângă, atunci va fi mult mai probabil ca ei să vadă modele decât dacă ar fi fost percepute în emisfera stângă. Emisfera noastră dreaptă pare a fi locul unde se manifestă preponderent tendința de a vedea modele cu semnificație. Ceea ce încercăm să facem este să pătrundem în creier să vedem unde se întâmplă toate aceste lucruri.

8:19 Brugger și colega lui, Christine Mohr, le-au administrat subiecților L-DOPA. Așa cum știți, L-DOPA este un medicament care tratează boala Parkinson, care este legată de scăderea nivelului de dopamină. L-DOPA crește nivelul dopaminei. Iar creșterea nivelului de dopamină i-a făcut pe subiecți să vadă mai multe modele decăt cei care nu au primit dopamină. Astfel, dopamina pare a fi medicamentul asociat cu tendința de a vedea modele cu semnificație. De fapt, medicamentele neuroleptice sunt folosite pentru a elimina comportamentele de psihoză precum paranoia, maniile și halucinațiile, toate sunt tendințe de a vedea modele cu semnificație. Ele sunt modele incorecte. Sunt falsuri pozitive. Sunt erori de Tipul I. Dacă se administrează medicamente impotriva nivelului dopaminei, ele vor dispărea. Scăzând cantitatea de dopamină, și tendința lor de a vedea modele de acel gen va scădea. Pe de altă parte, amfetaminele precum cocaina, alimentează nivelul de dopamină. Ele cresc cantitatea de dopamină. Este mult mai probabil să te simți într-o stare de euforie, să fii creativ și să găsești mai multe modele.

9:19 De fapt, l-am văzut de curând pe Robin Williams vorbind despre cum se simțea mult mai amuzant când lua cocaină, atunci când a avut această problemă, decât acum. Deci, poate că un nivel mai mare de dopamină are legătură cu mai multă creativitate. Cred că dopamina schimbă proporția în care reacționăm la perturbații. Înseamnă cât de preciși suntem în a găsi modele. Dacă este prea scăzută, este mult mai probabil să faci prea multe erori de tipul II. Îți scapă modelele reale. Nu vei vrea să fii nici prea sceptic. Dacă ești prea sceptic, vei pierde ideile bune, cu adevărat interesante. Dacă proporția este moderată, ești creativ dar, nu înghiți prea multe prostii. Dacă este prea ridicată, vei vedea modele peste tot. De fiecare dată când cineva te privește, vei crede că se holbează la tine. Crezi că oamenii vorbesc despre tine. Iar dacă exagerezi, atunci, pur și simplu, se numește nebunie. Am putea face totuși o distincție între doi laureați Nobel, Richard Feynman și John Nash. Unul vede poate exact numărul potrivit de modele pentru a câștiga premiul Nobel. La fel și celălalt, dar vede poate prea multe modele. Și atunci îi spunem schizofrenie.

10:17 Gradul de reacție la perturbații prezintă o problemă de identificare a modelelor. Și, bineînțeles că știți cu toții exact ce înseamnă asta, nu-i așa? Ce model vedeți aici? Din nou, vă testez cortexul cingulat anterior care cauzează identificarea de modele contradictorii. Desigur, știți că acesta este un pantof Via Uno. Acestea sunt sandale. Trebuie să recunosc că sunt niște picioare foarte sexy. Poate puțin retușate în Photoshop. Și, desigur, imaginile ambigue care te fac să oscilezi într-una. Se dovedește că lucrurile la care te gândești intens influențează ceea ce tinzi să vezi. Și sunt sigur că aici vedeți lampa. Pentru că lumina este aprinsă. Desigur, mulțumită mișcării ecologiste cu toții suntem sensibili la situația mamiferelor marine. Astfel, ceea ce vedeși în această imagine ambiguă desigur, sunt delfinii, nu-i așa? Iată aici un delfin. Și iată încă unul. Și iată încă un delfin. Acolo e coada unui delfin, oameni buni.

11:16 (Râsete)

11:21 Dacă vă putem da date contradictorii, din nou, cortexul cingulat anterior (ACC) va intra într-o stare de hiperactivitate. Dacă priviți în partea de jos, e OK. Dacă priviți sus, primiți date contradictorii. Și atunci va trebui să întoarcem imaginea pentru a vedea că este o farsă. Iluzia lăzii imposibile. Este ușor să păcălești creierul în 2D. Veți spune: "Haide, Shermer, oricine poate face asta într-un text de psihologie generală cu o astfel de iluzie." Ei bine, iată-l pe Jerry Andrus și ultima sa mare iluzie 3D "a lăzii imposibile", în care Jerry stă înăuntrul lăzii imposibile. A fost foarte amabil să posteze această imagine și să ne ofere soluția. Bineînțeles, totul depinde de unghiul camerei. Fotograful se află acolo. Iar placa aceasta pare să se suprapună peste aceasta și tot așa mai departe. Dar, revenind la imaginea inițială, iluzia este atât de puternică din cauza felului în care creierele noastre fac conexiunile pentru a găsi acele tipuri de modele pe care le caută.

12:10 Această imagine este relativ nouă și ne induce în eroare din cauza modelelor contradictorii care rezultă comparând cele două unghiuri. De fapt, este exact aceeași imagine alăturată. Ceea ce faceți este să comparați unghiurile greșit. Și astfel, creierul este păcălit. Încă o dată, sistemul vostru de identiificare a modelelor este păcălit.

12:28 Imaginile fețelor sunt ușor de observat pentru că avem un software suplimentar și evoluat de recunoaștere a fețelor în lobii noștri temporali. Iată niște fețe pe latura unei stâncii. De fapt, nici nu sunt sigur că așa este - imaginea ar putea fi retușată în Photoshop. Dar, oricum, ați înțeles care este ideea. Acum, care dintre aceste imagini vi se pare ciudată? La prima vedere, care are arată ciudat? Cea din stânga. OK. O voi roti și va deveni cea din dreapta. Și aveți dreptate. Este o iluzie relativ cunoscută -- prima dată a fost făcută cu Margaret Thatcher. Acum sunt folosite de politicieni tot timpul. Ei bine, de ce se întâmplă așa? Știm exact unde se întâmplă, în lobul temporal, chiar deasupra urechii drepte. Este o structură mică numită gyrus fusiform. Există două tipuri de celule care înregistrează fie trăsăturile generale ale feței fie pe cele specifice, iar aceste celule mari și rapide întâi examinează trăsăturile generale ale feței. Astfel că îl recunoașteți pe Obama imediat. Apoi observați ceva puțin ciudat la ochi și la gură. Mai ales când imaginea este întoarsă. Folosiți acum acel software de recunoaștere generală a feței.

13:30 Mai devreme spuneam în experimentul nostru mental că sunteți un Hominid care umblă prin șesurile Africii. Să fie doar vântul sau un animal de pradă periculos? Care este diferența între ele? Ei bine, vântul este neînsuflețit; animalul de pradă periculos este un factor cu intenție. Îi spun acestui proces "agenticity". Înseamnă tendința de a insufla modele cu semnificație, intenție și factor, adesea fiind invizibile într-o abordare de la general la detaliu. Aceasta este o idee preluată de la Dan Dennett, un alt prieten al comunității TED, care a vorbit despre adoptarea atitudinii de intenție.

13:59 Vorbim despre ceva similar care s-a extins la a explica multe lucruri diferite, suflete, spirite, fantome, zei, demoni, îngeri, extratereștri, proiectanți inteligenți, conspiraționiști guvernamentali și toate tipurile de factori invizibili cu putere și intenție și despre care se crede că ne bântuie lumea și că ne controlează viețile. Cred că stă la baza animismului și a politeismului și a monoteismului. Este credința că extratereștrii sunt cumva mai avansați decât noi, mai morali decât noi, iar toate poveștirile spun că vin aici să ne salveze și să ne scape spre o existență superioară. Proiectantul inteligent este întotdeauna ipostaziat drept această ființă super-inteligentă și morală care coboară ca să proiecteze viața. Până și ideea că guvernul ne poate salva. Nu mai are nicio legătură cu felul în care vedem viitorul. Dar cred că este un tip de tendință de a insufla modele cu semnificație, proiectarea faptului că cineva este deasupra lucrurilor, că este imens și puternic și că va veni să ne salveze.

14:46 Și, de asemenea, cred că stă la baza teoriilor conspirației. Există cineva care se ascunde pentru a trage sforile, fie că este vorba despre Illuminati sau de membrii grupului Bilderberg. Dar nu-i așa că este o problemă de identificare a modelului? Unele modele sunt reale iar altele nu. JFK a fost asasinat printr-o conspirație sau de un ucigaș singuratic? Ei bine, dacă mergeți la fața locului -- în orice zi sunt oameni acolo care îți arată unde erau diferiții lunetiști -- așa cum mi s-a întâmplat mie. Favorita mea este că ucigașul se află într-o gură de canal. Și că a ieșit în ultimul moment și a tras. Dar, desigur, Lincoln a fost asasinat printr-o conspirație. Astfel că nu putem pur și simplu anula absolut toate modelele ca acesta. Pentru că, haideți să recunoaștem, unele modele sunt reale. Unele conspirații chiar sunt adevărate. Poate că asta explică multe lucruri.

15:28 Și 9/11 are o teorie a conspirației. Este o conspirație. S-a creat o întreagă problemă din asta. 19 membri ai Al Qaeda care au complotat să intre cu avioanele în clădiri constituie o conspirație. Dar "cei care spun adevărul despre 9/11" cred altceva. Ei cred că a fost o conspirație din interior gândită de administrația Bush. Ei bine, asta e o cu totul altă discuție. Dar știți cum știm că 9/11 nu a fost orchestrată de administrația Bush? Pentru că a funcționat.

15:50 (Râsete)

15:53 (Aplauze)

15:56 Deci, suntem dualiști înnăscuți. Procesul nostru prin care avem tendința să insuflăm modele vine din faptul că ne pot plăcea filme ca acestea. Pentru că, în esență, ne putem imagina cum continuă. Știm că dacă se stimulează lobul temporal se poate produce un sentiment de experiențe extracorporale, experiențe la limita morții, care pot fi induse prin simpla atingere a lobului temporal cu un electrod. Sau pot fi induse prin pierderea cunoștinței, accelerând într-o centrifugă. Faci hipoxie, sau scade concentrația de oxigen din sânge. Și atunci creierul simte că trăiește o experiență extracorporală. Puteți folosi -- eu am făcut-o -- Casca de Zeu a lui Michael Persinger, care îți bombardează lobii temporali cu unde electromagnetice. Și simți o experiență extracorporală.

16:35 Voi încheia aici cu un scurt videoclip care integrează tot ce am discutat. Durează doar un minut și jumătate. Leagă tot ce am discutat în conceptele de forță a așteptării și de forță a credinței. Haideți, îi puteți da drumul.

16:46 Povestitorul: Aceasta este locația aleasă pentru a înscena audițiile pentru o reclamă la un balsam de buze.

16:51 Femeia: Sperăm să putem folosi o parte din această filmare într-o reclamă difuzată pe plan național, OK? Vom testa niște balsamuri de buze pe care le avem aici. Ei sunt modelele noastre care ne vor ajuta, Roger și Matt. Avem propriul nostru balsam de buze, și avem și un brand de top. Te-ar deranja să săruți modelele noastre pentru a-l testa?

17:11 Fata: Nu.

17:13 Femeia: Nu te-ar deranja? (Fata: Nu) Femeia: Deci este in regulă.

17:15 Fata: Da, este în regulă. (Femeia: OK.)

17:17 Trebuie să fii legată la ochi. Te rog să mergi înainte și să-ți acoperi ochii. OK, poți vedea ceva? (Fata: Nu.) Trage-o puțin să nu poți vedea nimic în jos. (Fata: În regulă.)

17:30 Femeia: Nu vezi absolut nimic acum, da?

17:32 Fata: Da. (Femeia: În regulă.)

17:34 Acum, ceea ce mă interesează la acest test este cum îți protejează balsamul buzele, textura, în regulă, și eventual dacă poți deosebi sau nu vreo aromă.

17:45 Fata: OK. (Femeia: Ai mai făcut vreodată un test care să implice sărutul?)

17:48 Fata: Nu.

17:50 Femeia: Fă un pas în direcția asta. În regulă, acum pregătește-te. Pregătește-ți buzele bine și apleacă-te doar puțin, în regulă.

18:02 (Muzică)

18:06 (Râsete)

18:15 (Râsete)

18:26 OK. Jennifer, cum te-ai simțit?

18:30 Jennifer: A fost bine.

18:32 (Râsete)

18:39 Fata: Oh, doamne.

18:41 (Râsete)

18:46 Michael Shermer: Vă mulțumesc foarte mult. Vă mulțumesc. Mulțumesc.


CĂRŢI UTILE domeniul Psihologie
- PSIHOLOGIE : http://bit.ly/14LgsLs : http://bit.ly/1ybXri6 ;
- PSIHOLOGIE ŞI PSIHOTERAPIE : http://bit.ly/1DPneLN ; http://bit.ly/1C73VvY
- PSIHOLOGIE PRACTICĂ : http://bit.ly/1ybNPnN
- PARENTING - EDUCAŢIE PSIHOLOGIE : http://bit.ly/1ybN7GQ
- TESTE PSIHOLOGICE (PSIHOMETRICE) : http://bit.ly/1C0Gir7
- COMUNICARE : http://bit.ly/1524kp8 ; http://bit.ly/1ybYwqc


Is it a square or is it a circle? An amazing sculpture by #Troika!www.artFido.com/popular-art
Posted by artFido - fetching art on 25 Mai 2015



Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com
 

Beau Lotto: Cum evidenţiază Iluziile optice modul în care vedem

Jocurile cromatice ale lui Beau Lotto ne înșală vederea, dar ele scot în evidență și ceea ce nu este de obicei vizibil: felul în care funcționează creierul. Această abordare amuzantă și personală a simțului văzului arată cum evoluția ne modifică percepția a ceea ce există în realitate.
Trimiteți un comentariu
(function(i,s,o,g,r,a,m){i['GoogleAnalyticsObject']=r;i[r]=i[r]||function(){ (i[r].q=i[r].q||[]).push(arguments)},i[r].l=1*new Date();a=s.createElement(o), m=s.getElementsByTagName(o)[0];a.async=1;a.src=g;m.parentNode.insertBefore(a,m) })(window,document,'script','//www.google-analytics.com/analytics.js','ga'); ga('create', 'UA-60726497-1', 'auto'); ga('send', 'pageview');