Kato : Părerea mea este că, atât timp cât oamenii îşi exercită gândirea, fără a se fixa şi bloca singuri în cadrul unor sisteme, concepţii, credinţe şi convingeri rigide, se află pe drumul cel bun, şi reuşesc să avanseze, pas cu pas.
Nu contează că greşesc, cât timp nu bat pasul pe loc, şi înaintează.
Greşelile sunt inevitabile. De aceea şi tu greşeşti, uneori sau deseori.
Nimeni nu-i perfect. Cu toţii greşiţi. Unii mai mult, alţii mai puţin, după nivelul conştienţei fiecăruia.
Nu condamnaţi greşeşile, nu fiţi duri cu ceilalţi, căci vă autocondamnaţi astfel, şi atrageţi reacţii dure din partea celor cu care interacţionaţi...
Fii cu cel de lângă tine aşa cum ai vrea să fie ceilalţi cu tine.
Ce semeni aia culegi...
Întrebare de 10 bile roşii : cum ai vrea să fie ceilalţi cu tine ? Ştii sau nu prea te-a interesat asta până acum ?
AT : A greși este omenește ! Poate arunca cineva piatra ? Mare atenție cu judecarea celuilalt ! Totul se întoarce la noi înzecit !!! Singurul care poate judeca, este doar Dumnezeu !!!
AP : Trebuie sa fie sinceri ...
AT : În primul rând apreciez sinceritatea, corectitudinea si gândirea pozitivă la oameni ! Dacă au o gândire pozitiva, vor fi deschiși spre lucruri "spirituale", sunt oameni cu care rezonezi, cu care să ai ce discuta. Așadar doresc ca oamenii cu care intru în contact să se poate corect cu mine, să fie sinceri, să mă sprijine necondiționat (la nevoie), să aibă răbdare
Kato : Părerea mea privind actul de a judeca pe alţii şi pe tine însuţi, mai detaliat :
Pentru o mai bună înţelegere, voi porni de la definiţia comună şi valabilă tuturor privind termenul "a judeca".
"JUDECÁ, júdec = 1. A-și forma o OPINIE despre cineva sau ceva, examinând ARGUMENTELE, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chîbzui.
2. A aprecia, a prețui, a califica.
A considera, a socoti drept... A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra.
4. A examina o cauză sau o persoană în calitate de JUDECĂTOR și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu.
Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. "
Eu consider că am DREPTUL LA OPINIE, am dreptul de a -mi ARGUMENTA liber şi deschis opiniile, ceea ce ajută dezvoltării CAPACITĂŢII MELE DE DISCERNĂMÂNT.
Am dreptul să formulez APRECIERI, CALIFICATIVE, PREŢUIRI (VALORIZĂRI) PROPRII, PERSONALE.
Am dreptul de a CRITICA, MUSTRA.
Exercitându-mi aceste drepturi, de fapt îmi exercit şi dezvolt facultatea de gândire, şi dobândesc prin exersarea gândirii competenţe noi. Asta înseamnă EVOLUŢIE.
Pentru mine, a judeca înseamnă, în primul rând, a FORMULA JUDECĂŢI, care se înlănţuie în RAŢIONAMENTE. Deci a judeca înseamnă în primul rând a raţiona.
Privind punctul 4 al definiţiei, a patra categorie de semnificaţii a termenului a judeca, conştientizez că nu sunt judecător, nu am această calitate, şi, ca atare, nu este treaba mea să mă leg de sistemul judiciar, nefiind specialist în domeniu. Am doar datoria de a mă interesa şi a fi la curent cu legile societăţii din care fac parte, şi să respect aceste legi, conştient fiind că în caz contrar pot fi penalizat, pedepsit.
2. A aprecia, a prețui, a califica.
A considera, a socoti drept... A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra.
4. A examina o cauză sau o persoană în calitate de JUDECĂTOR și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu.
Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. "
Eu consider că am DREPTUL LA OPINIE, am dreptul de a -mi ARGUMENTA liber şi deschis opiniile, ceea ce ajută dezvoltării CAPACITĂŢII MELE DE DISCERNĂMÂNT.
Am dreptul să formulez APRECIERI, CALIFICATIVE, PREŢUIRI (VALORIZĂRI) PROPRII, PERSONALE.
Am dreptul de a CRITICA, MUSTRA.
Exercitându-mi aceste drepturi, de fapt îmi exercit şi dezvolt facultatea de gândire, şi dobândesc prin exersarea gândirii competenţe noi. Asta înseamnă EVOLUŢIE.
Pentru mine, a judeca înseamnă, în primul rând, a FORMULA JUDECĂŢI, care se înlănţuie în RAŢIONAMENTE. Deci a judeca înseamnă în primul rând a raţiona.
Privind punctul 4 al definiţiei, a patra categorie de semnificaţii a termenului a judeca, conştientizez că nu sunt judecător, nu am această calitate, şi, ca atare, nu este treaba mea să mă leg de sistemul judiciar, nefiind specialist în domeniu. Am doar datoria de a mă interesa şi a fi la curent cu legile societăţii din care fac parte, şi să respect aceste legi, conştient fiind că în caz contrar pot fi penalizat, pedepsit.
Dar, de asemenea, sunt conştient de faptul că nimeni nu mă va recompensa pentru respectarea legilor, neexistând stimulente motivaţionale în acest sens. Dacă ar exista, oamenii s-ar strădui mai mult "să fie mai buni", dacă ar exista astfel de motivaţii extrinseci. Excepţiile întăresc regula : la poliţa de asigurare auto plăteşti mai puţin dacă nu ai avut nici un eveniment, nici un accident, anterior. Este o măsură bună, zic eu, chiar dacă efectele nu sunt foarte puternice, cât timp efecte pozitive există, indiferent de amploarea lor.
Pe de altă parte, privind tot punctul 4, fiecare om a fost şi va mai fi implicat, în cursul vieţii sale, în acţiuni ce vizează actul de "a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu." Ştim cu toţii că astfel de situaţii apar frecvent în mediul familial, la locul de muncă, în grupul de prieteni şi cunoştinţe. Uneori ţi se cere în mod direct să preiei rolul de judecător / mediator de conflicte interpersonale, pentru a arbitra sau ajuta la soluţionarea unui litigiu între două persoane cunoscute. Părintele cu doi sau mai mulţi copii este OBLIGAT frecvent să arbitreze şi să soluţioneze litigii existente între copiii săi. Socrii şi soacrele vor fi chemaţi să ajute la arbitrarea problemelor ivite între tinerii căsătoriţi, etc.
Tu ai apelat deseori la alţii, şi alţii la tine. De la "a cere opinia / părerea ", a cere argumente, formularea de aprecieri, calificative, preţuiri (valorizăr), până la... pedepse. Ai făcut de toate, până acum, şi vei mai face, în continuare. Şi eu la fel. Aşa că, să fim sinceri cu noi înşine şi să recunoaştem asta, să conştientizăm asta.
Pe de altă parte, privind tot punctul 4, fiecare om a fost şi va mai fi implicat, în cursul vieţii sale, în acţiuni ce vizează actul de "a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu." Ştim cu toţii că astfel de situaţii apar frecvent în mediul familial, la locul de muncă, în grupul de prieteni şi cunoştinţe. Uneori ţi se cere în mod direct să preiei rolul de judecător / mediator de conflicte interpersonale, pentru a arbitra sau ajuta la soluţionarea unui litigiu între două persoane cunoscute. Părintele cu doi sau mai mulţi copii este OBLIGAT frecvent să arbitreze şi să soluţioneze litigii existente între copiii săi. Socrii şi soacrele vor fi chemaţi să ajute la arbitrarea problemelor ivite între tinerii căsătoriţi, etc.
Tu ai apelat deseori la alţii, şi alţii la tine. De la "a cere opinia / părerea ", a cere argumente, formularea de aprecieri, calificative, preţuiri (valorizăr), până la... pedepse. Ai făcut de toate, până acum, şi vei mai face, în continuare. Şi eu la fel. Aşa că, să fim sinceri cu noi înşine şi să recunoaştem asta, să conştientizăm asta.
Trebuie înţeles faptul că este firesc şi natural să fie aşa, să îţi exerciţi gândirea în scopul de a judeca, de a emite judecăţi.
Insuficienţa şi excesul sunt dăunătoare. Adică : a te feri, cu teamă, de a emite judecăţi, şi a le emite în mod excesiv, este anormal, nefiresc, şi îţi va cauza probleme, neplăceri, suferinţă.
Am şi ai, deci avem, dreptul de a CRITICA, MUSTRA, în limite... rezonabile. Este un drept al fiecăruia, şi este bine să-ţi exerciţi acest drept, în mod SINCER ŞI DESCHIS, deoarece ESTE BINW CA CEI DIN JURUL TĂU, CU CARE INTERACŢIONEZI, SĂ ŞTIE GÂNDURILE ŞI INTENŢIILE TALE, VALORILE TALE MORALE, CE FEL DE OM EŞTI. Cei ce se ascund de alţii o fac din teamă şi frică de tot relul de posibile şi probabile CONSECINŢE NEPLĂCUTE. Au în minte tot felul de SCENARII NEGATIVE privind aceste consecinţe...
O bună comunicare, o bună relaţionare cu cei din jurul tău, presupune o deschidere reală, concretă, privind gândurile şi intenţiile. Şi, de asemenea, multă sinceritate.
A FI SINCER, CU TOATĂ LUMEA, DECI ŞI CU TINE ÎNSUŢI, CONSIDER A FI UNA DIN PRINCIPALELE CALITĂŢI ALE UNUI OM ! Toţi oamenii greşesc, toţi văd şi critică greşelile altora, dar câţi au curajul necesar de a-şi recunoaşte greşelile proprii, în mod sincer şi deschis ?
Măsura cu care judeci vei fi judecat. Da, este efectul determinismului cauzal privind legea compensării.
Insuficienţa şi excesul sunt dăunătoare. Adică : a te feri, cu teamă, de a emite judecăţi, şi a le emite în mod excesiv, este anormal, nefiresc, şi îţi va cauza probleme, neplăceri, suferinţă.
Am şi ai, deci avem, dreptul de a CRITICA, MUSTRA, în limite... rezonabile. Este un drept al fiecăruia, şi este bine să-ţi exerciţi acest drept, în mod SINCER ŞI DESCHIS, deoarece ESTE BINW CA CEI DIN JURUL TĂU, CU CARE INTERACŢIONEZI, SĂ ŞTIE GÂNDURILE ŞI INTENŢIILE TALE, VALORILE TALE MORALE, CE FEL DE OM EŞTI. Cei ce se ascund de alţii o fac din teamă şi frică de tot relul de posibile şi probabile CONSECINŢE NEPLĂCUTE. Au în minte tot felul de SCENARII NEGATIVE privind aceste consecinţe...
O bună comunicare, o bună relaţionare cu cei din jurul tău, presupune o deschidere reală, concretă, privind gândurile şi intenţiile. Şi, de asemenea, multă sinceritate.
A FI SINCER, CU TOATĂ LUMEA, DECI ŞI CU TINE ÎNSUŢI, CONSIDER A FI UNA DIN PRINCIPALELE CALITĂŢI ALE UNUI OM ! Toţi oamenii greşesc, toţi văd şi critică greşelile altora, dar câţi au curajul necesar de a-şi recunoaşte greşelile proprii, în mod sincer şi deschis ?
Măsura cu care judeci vei fi judecat. Da, este efectul determinismului cauzal privind legea compensării.
Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă. Măsura rămâne aceeaşi, deşi ceea ce dai nu este identic cu ceea ce primeşti.
Fiecare primeşte ceea ce are nevoie, pe moment, pentru a evolua, lucruri şi evenimente plăcute şi neplăcute, dar toate având o anumită utilitate...
VT : Dar ai uitat sa completezi la cele spuse mai sus, iertata fie-mi interventia, cea mai mare greseala a omului ce-si exercita gandirea nu este frica de greseli ci frica de a cuteza sa admita ca poate face greseli fara a fi "judecat" de sine sau de ceilaltiKato : Pot fi aduse multe adăugiri la ceea ce am raţionat eu mai sus. Fiecare poate adăuga ceea de crede el de cuviinţă, ceea ce i se potriveşte lui...
IH : Vas ruga daca ati putea sa ma ajutati intr-o problema mai in particular sper ca nu sint cam indiscret
VT - ma multumesc si cu o bila rosie.... sa fie oglinda mea, adica sa reflecte comportamentul si modul meu de adresare si comunicare nu fidel dar cu mici deformari ca doar nu exista oglinzi perfecte. Ce spui Kato primesc o bulina rosie? :))))
Nici nu doresc sa fiu aprobata sau notata doar luata in atentie si corectata in ceea ce poate gresesc, in ciuda faptului ca nu promit sa fiu si de acord doar sa stiu.
Kato : Oamenii prind aversiune, ranchiună şi chiar ură pe cei ce le scot în evidenţă greşelile. Dar dacă tu vrei, dacă ţi-o cauţi cu lumânarea, ţi-o vei găsi cu mine :)
IH, dacă pot să te ajut om vedea, dar cu siguranţă pot încerca măcar. Dacă vrei postează aici, iar dacă este ceva mai intim, trimite -mi mesaj privat.
V dragă, primeşti una, da era vorba de... bile nu buline... Deja o... greşeală... :)
VT - Este normal ca nimanui nu-i place sa i se spuna franc in fata punctele slabe sau chiar veriga lipsa dar imi asum si promit ca in ciuda faptului ca voi fi poate tuflita sa nu va port ranchiuna si poate sa ajung sa va multumesc cel putin in gand. Da mi-o caut cu lumanarea caci chiar de sunteti scolit in studiul comportamentului uman puteti gresi si domnia voastra sau nu? ca nu sunteti puterea divina.
Eu bila o confund cu bulina daca este rosie, Kato, dar asta nu se pune la greseli fiind doar de "nedat importanta" decat esentei
Nu am nevoie de DEX, stiu deosebirea dar mi se pare insignifianta :)))))))))))
Kato : "frica de a cuteza sa admita ca poate face greseli fara a fi "judecat" de sine sau de ceilalti."
Da, ea există la majoritatea oamenilor. Dar nu sunt sigur dacă poate fi numită "greşeală", deoarece este o reacţie naturală, firească, normală. Mereu există câte unu sau nişte plurali care, nu numai că te JUDECĂ, ci te mai şi CONDAMNĂ, şi se mai şi trezeşte câte unii că ar avea dreptu şi chef să te şi... EXECUTE ! Unii oameni se judecă, condamnă şi execută singuri, pe ei înşişi. Ei se cred executori de drept...
Regula lui Kato zice că "insufiecienţa şi excesul sunt dăunătoare", deci doar o frică excesivă în acest sens aş considera -o ceva... anormal, greşit.
Aceasta este părerea mea, şi o poţi combate, cu argumente, dacă vrei...
IH : am perdut pe cineva intr-un accident. Ma impac cam greu cu ideia m-ati ajuta cu ceva sfaturi
VT - Kato acum te las cu celalalt prieten de dialog are mult mai multa nevoie de tine decat eu cu "mofturile" si ifosele mele. Multumesc!...
P.S. Echilibru trebuie sa existe in tot si toate dar frica intuneca gandirea deci nu mai poti gandi neviciat. Noapte frumoasa domnule!
IH : CRED CA TOT EU SINT CEL MAI BUN MEDIC INSUMI SAU AM GRESIT IN FATA DV,,,,
VT - IH adevarat ai grait! Tu esti cel mai bun medic pentru tine. Stiu e greu sa pierzi pe cineva drag in accident, toate persoanele simt un gol in suflet, ai nevoie de consiliere psihologica dar nu cred ca ai avea nevoie de un medic pentru ca tu esti "bolnav" de durere de neputinta si singur te vei lecui canalizandu-ti gandurile spre alte persoane pe care le iubesti cel putin la fel de mult sau spre alte hobby daca timpul iti permite. Nu dispera da-i timpului timp
Kato - Da, voi oferi nişte sfaturi, dar poate că nu sunt prea potrivit a da sfaturi în astfel de cazuri, deoarece eu sunt de felul meu foarte sincer şi deschis, şi asta... doare, sau cel puţin jenează, pe majoritatea. Aşadar, vă rog citiţi şi recitiţi cu atenţie :
"am PIERDUT pe cineva intr-un accident". Suferinţa vine din SENTIMENTUL PIERDERII. Crezi că ai pierdut, eşti convins că ai pierdut, şi ceea ce ai pierdut ESTE DEFINITIV PIERDUT.
Eu, însă, spun : nu este pierdut, şi nu este definitiv pierdut. Şi, de aceea, dacă ai putea înţelege că NU AI PIERDUT de fapt nimic, ci este vorba doar de O DESPĂRŢIRE TEMPORARĂ, atunci SUFERINŢA TA VA ÎNCETA, INEVITABIL !
Ca atare, sfatul meu este ca din acest moment să încerci să te eliberezi puţin din strânsoarea pierderii definitive, căci nu există şi nu poate exista pierdere definitivă în realitate, decât în ÎNCHIPUIREA TA.
Din păcate nu pot să înşir aici acum întreaga teorie privind raţiunea afirmaţiei că nu există pierdere definitivă. De aceea te invit să citeşti cartea lui Michael Newton, care este uşor de citit şi înţeles. Exprimarea mea este mai... greoaie. Aşadar, te rog citeşte cartea lui Michael Newton - Destinul sufletelor sau Calea sufletelor, şi după aceea te rog contactează-mă, şi spune-mi ce crezi despre ce ai citit, şi despre pierderea ta. Ai linkuri aici : https://www.google.ro/search?q=Michael+Newton+Destinul+sufletelor+pdf&oq=Michael+Newton+Destinul+sufletelor+pdf&a
Nu este în spiritul ortodox clasic ceea ce afirm eu, dar sper ca credinţa ta religioasă să nu constituie o barieră în calea înţelegerii faptului că spiritele nu mor, ci ele se comportă ca şi actorii de joacă tot felul de roluri, în multe piese, îmbrăcând succesv multiple personalităţi, după cum le dere rolul şi piesa. Cel pierdut a ieşit acum din scea vieţii, şi te aşteaptă în culise, până vei termina această piesă, acest rol, şi vei părăsi şi tu această scenă a vieţii terestre... Eşti aşteptat, şi niciodată nu vei pierde pe nimeni definitiv, şi nici tu nu vei fi niciodată pierdut defihitiv, pentru nimeni...
Copiii mici, bebeluşii, au impresia că îşi pierd mama când ea dispare din câmpul lor vizual. Pentru ei, ceea de văd este tot ceea ce există. De aceea ei cred că mama nu mai există, dacă ei nu o mai văd. Şi de aceea se sperie şi plâng, când mama dispare. Până înţeleleg că lumea, realitatea, nu este restrânsă doar la ceea ce ei pot cuprinde cu vederea... Înţelegi ? Eşti ca un bebeluş care crede că o fiinţă nu mai există deoarece el nu o mai poate percepe, deoarece a ieşit din câmpul său perceptiv. Dar... dacă i-ai putea percepe prezenţa, te ai linişti, nu-i aşa ? Atâta doar că credinţa dreştină constituie o mare piedecă în acest sens, un mare blocaj. În această credinţă există îngeri, există draci, diavoli, există spiritele sfinţilor ce "mijlocesc" pentru oameni, cum spun preoţii, dar nu se admite existenţa spiritului liber , eliberat de carapacea corporalităţii organismului omenesc. De aceea, mă rog să ai puterea de a trece peste dogmele religioase, şi să poţi simţi lângă tine prezenţa spiritului persoanei pe care crezi că ai pierdut-o definitiv.
Se zice că vechii daci plângeau când se năştea un nou -născut, şi se bucurau când murea cineva, căci ştiau că această lume este o lume a suferinţei, pe când lumea din care spiritele vin pentru întrupare aici, este o lume mult mai calmă şi mai liniştită...
Citeşte te rog cartea, şi mai discutăm.
IH : MAM IMPACAT MAI REPEDE CU MOARTEA PARINTILOR DAR CIND PIERZI PROPRIUL COPIL E MAI GREU VA MULTUMESC ORICUM DIN SUFLET AM SO DESCARC SA INCERC SAMI ALIN SUFLETUL
Kato : Aşa este construită lumea asta, ca totul să fie greu. Nu este o lume paradisiacă, deşi este o lume frumoasă, chiar splendidă, prin Natura ei, frumuseţile ei naturale. Dar este o lume a suferinţei, o lume în care totul se obţine cu trudă, du efort personal, o lume în care trebuie să fii în activitate mereu, pentru a-ţi întreţine existenţa. Este o lume în care nu oricine are curaj să vină, deşi sunt şi lumi cu medii mult mai potrivnice vieţii. Să ştii cum poţi să trăieşti voios şi bucuros în această lume, în ciuda tuturor greutăţilor, dificultăţilor, durerilor şi suferinţelor, este o... adevărată artă.
La toţi ni-i greu... Dar unii plâng, şi alţii râd de greutăţile lor...
Adevărul, însă, este că atunci când te copleşesc greutăţile doar sprijinul şi ajutorul celor din jurul tău te mai poate ţine pe linia de plutire. De aceea, eu zic să nu-ţi fie jenă sau teamă să ceri sprijin şi ajutor. Cere şi ţi se va da. Adaptare Kato : "Cere până când ţi se va da !"
Întrebare curioasă : ce Înger te-a îndemnat să te adresezi tocmai mie ?
CG : Sunteti extraordinar d-le Kato!
[...]
Kato : "si acum el va vegheaza de acolo de sus."
Această concepţie a vegherii de sus îşi are originea în faptul că în planul scoarţei terestre în care ne ducem existenţa, zona roşie, nu pot "rezista" decât spiritele de nivel mai inferior, cele roşii, ataşate de materialitate şi pasiunile şi viciile materiale, egotice, posesive. De aceea putem spune că oarecum convieţuim cu demonii în acceastă lume terestră. Celelalte spirite, mai evoluate, "ocupă" zone mai înalte, mai depărtate de scoarţa terestră, mai puţin supuse câmpurilor şi forţelor terestre, materiale, gravitaţionale, magnetice, etc.
Dar spiritele ce se eliberează prin actul morţii de carcasele trupurilor omeneşti nu sunt şi nu devin Îngeri, deoarece Îngerii reprezintă o altă specie de entităţi spirituale. Conform anumitor religii şi persoane clarvăzătoare, Îngerii sunt entităţi... lunare.
VT : Kato, in ciuda faptului ca deviez de la subiectul postarii , si-mi cer scuze pentru asta, am sa va raspund eu in locul domnului I, disperarea, neputinta, sufletul gol si pustiit pe care-l are . Cunosc asta din tr-un exemplu de viata..... cea mai buna prietena a mea este intr-o situatie similara. Ea nu doreste sa se adreseze nici unei persoane pentru a fi ajutata, plange fara lacrimi si este impietrita de durere. Nu-si mai gaseste sensul in viata. Si timpul nu a sters nimic daca pot spune asa este din ce in ce mai plina de dor de fiul ei si de sufletul gol. Nu se pot da sfaturi si cuvinte de mangaiere in astfel de situatii caci nu pot uita de intrebarea de ce tocmai mie? Dacii radeau cand isi ingropau mortii, poate este adevarat erau niste intelepti, dar noi suntem dupa 2000 de ani si avem alte credinte si obiceiuri . Poate am involuat in spiritualiate dar nu poti cere unui om in suferinta sa fie puternic caci asta-i este karma.
Kato : Greşeşti... Şi ştii de ce ? Deoarece eşti ÎMPIETRITĂ DE TEAMĂ ÎNTR -UN SISTEM FIX DE CREDINŢE ŞI CONVINGERI. Gândirea ta este PARALIZATĂ DE FRICĂ. Ţi -e frică la gândul că dacă ai modifica ceva în sistemul tău de convingeri, s-ar întâmpla o mare... grozăvie.
Ce ştii despre karma este o mare păcăleală, dacă tu crezi în ceea ce ai afirmat mai sus.
"nu poti cere unui om in suferinta sa fie puternic caci asta-i este karma" .Nu pot să nu mă amuz de această... judecată... :) Karma este o denumire generală, generică, dar există mai multe subtipuri de karma. Karma nu este ceva fix, imuabil, ce nu poate suferi nici o transformare. Şi... chiar dacă ar fi aşa, imaginează-ţi atunci următorul scenariu : dacă karma ar fi ceva fix, ar fi ca rolul pe care un actor treuie să-l joace, trecând strict prin nişte experienţe dinainte stabilite, preis şi exact, pas cu pas, de scenarist şi regizor. El, deci, atunci, actorul, ce liber arbitru ar mai avea ? Zero ? Sau... aproape zero, căci ar mai avea doar libertatea de a CREDE CE VREA EL, DESPRE PIESĂ, REGIZOR, SCENARIST, ROL, PRESTAŢIA LUI... Libertate de credinţă, dar de acţiune zero.
Ca atare, sfatul meu este ca din acest moment să încerci să te eliberezi puţin din strânsoarea pierderii definitive, căci nu există şi nu poate exista pierdere definitivă în realitate, decât în ÎNCHIPUIREA TA.
Din păcate nu pot să înşir aici acum întreaga teorie privind raţiunea afirmaţiei că nu există pierdere definitivă. De aceea te invit să citeşti cartea lui Michael Newton, care este uşor de citit şi înţeles. Exprimarea mea este mai... greoaie. Aşadar, te rog citeşte cartea lui Michael Newton - Destinul sufletelor sau Calea sufletelor, şi după aceea te rog contactează-mă, şi spune-mi ce crezi despre ce ai citit, şi despre pierderea ta. Ai linkuri aici : https://www.google.ro/search?q=Michael+Newton+Destinul+sufletelor+pdf&oq=Michael+Newton+Destinul+sufletelor+pdf&a
Nu este în spiritul ortodox clasic ceea ce afirm eu, dar sper ca credinţa ta religioasă să nu constituie o barieră în calea înţelegerii faptului că spiritele nu mor, ci ele se comportă ca şi actorii de joacă tot felul de roluri, în multe piese, îmbrăcând succesv multiple personalităţi, după cum le dere rolul şi piesa. Cel pierdut a ieşit acum din scea vieţii, şi te aşteaptă în culise, până vei termina această piesă, acest rol, şi vei părăsi şi tu această scenă a vieţii terestre... Eşti aşteptat, şi niciodată nu vei pierde pe nimeni definitiv, şi nici tu nu vei fi niciodată pierdut defihitiv, pentru nimeni...
Copiii mici, bebeluşii, au impresia că îşi pierd mama când ea dispare din câmpul lor vizual. Pentru ei, ceea de văd este tot ceea ce există. De aceea ei cred că mama nu mai există, dacă ei nu o mai văd. Şi de aceea se sperie şi plâng, când mama dispare. Până înţeleleg că lumea, realitatea, nu este restrânsă doar la ceea ce ei pot cuprinde cu vederea... Înţelegi ? Eşti ca un bebeluş care crede că o fiinţă nu mai există deoarece el nu o mai poate percepe, deoarece a ieşit din câmpul său perceptiv. Dar... dacă i-ai putea percepe prezenţa, te ai linişti, nu-i aşa ? Atâta doar că credinţa dreştină constituie o mare piedecă în acest sens, un mare blocaj. În această credinţă există îngeri, există draci, diavoli, există spiritele sfinţilor ce "mijlocesc" pentru oameni, cum spun preoţii, dar nu se admite existenţa spiritului liber , eliberat de carapacea corporalităţii organismului omenesc. De aceea, mă rog să ai puterea de a trece peste dogmele religioase, şi să poţi simţi lângă tine prezenţa spiritului persoanei pe care crezi că ai pierdut-o definitiv.
Se zice că vechii daci plângeau când se năştea un nou -născut, şi se bucurau când murea cineva, căci ştiau că această lume este o lume a suferinţei, pe când lumea din care spiritele vin pentru întrupare aici, este o lume mult mai calmă şi mai liniştită...
Citeşte te rog cartea, şi mai discutăm.
IH : MAM IMPACAT MAI REPEDE CU MOARTEA PARINTILOR DAR CIND PIERZI PROPRIUL COPIL E MAI GREU VA MULTUMESC ORICUM DIN SUFLET AM SO DESCARC SA INCERC SAMI ALIN SUFLETUL
Kato : Aşa este construită lumea asta, ca totul să fie greu. Nu este o lume paradisiacă, deşi este o lume frumoasă, chiar splendidă, prin Natura ei, frumuseţile ei naturale. Dar este o lume a suferinţei, o lume în care totul se obţine cu trudă, du efort personal, o lume în care trebuie să fii în activitate mereu, pentru a-ţi întreţine existenţa. Este o lume în care nu oricine are curaj să vină, deşi sunt şi lumi cu medii mult mai potrivnice vieţii. Să ştii cum poţi să trăieşti voios şi bucuros în această lume, în ciuda tuturor greutăţilor, dificultăţilor, durerilor şi suferinţelor, este o... adevărată artă.
La toţi ni-i greu... Dar unii plâng, şi alţii râd de greutăţile lor...
Adevărul, însă, este că atunci când te copleşesc greutăţile doar sprijinul şi ajutorul celor din jurul tău te mai poate ţine pe linia de plutire. De aceea, eu zic să nu-ţi fie jenă sau teamă să ceri sprijin şi ajutor. Cere şi ţi se va da. Adaptare Kato : "Cere până când ţi se va da !"
Întrebare curioasă : ce Înger te-a îndemnat să te adresezi tocmai mie ?
CG : Sunteti extraordinar d-le Kato!
[...]
Kato : "si acum el va vegheaza de acolo de sus."
Această concepţie a vegherii de sus îşi are originea în faptul că în planul scoarţei terestre în care ne ducem existenţa, zona roşie, nu pot "rezista" decât spiritele de nivel mai inferior, cele roşii, ataşate de materialitate şi pasiunile şi viciile materiale, egotice, posesive. De aceea putem spune că oarecum convieţuim cu demonii în acceastă lume terestră. Celelalte spirite, mai evoluate, "ocupă" zone mai înalte, mai depărtate de scoarţa terestră, mai puţin supuse câmpurilor şi forţelor terestre, materiale, gravitaţionale, magnetice, etc.
Dar spiritele ce se eliberează prin actul morţii de carcasele trupurilor omeneşti nu sunt şi nu devin Îngeri, deoarece Îngerii reprezintă o altă specie de entităţi spirituale. Conform anumitor religii şi persoane clarvăzătoare, Îngerii sunt entităţi... lunare.
VT : Kato, in ciuda faptului ca deviez de la subiectul postarii , si-mi cer scuze pentru asta, am sa va raspund eu in locul domnului I, disperarea, neputinta, sufletul gol si pustiit pe care-l are . Cunosc asta din tr-un exemplu de viata..... cea mai buna prietena a mea este intr-o situatie similara. Ea nu doreste sa se adreseze nici unei persoane pentru a fi ajutata, plange fara lacrimi si este impietrita de durere. Nu-si mai gaseste sensul in viata. Si timpul nu a sters nimic daca pot spune asa este din ce in ce mai plina de dor de fiul ei si de sufletul gol. Nu se pot da sfaturi si cuvinte de mangaiere in astfel de situatii caci nu pot uita de intrebarea de ce tocmai mie? Dacii radeau cand isi ingropau mortii, poate este adevarat erau niste intelepti, dar noi suntem dupa 2000 de ani si avem alte credinte si obiceiuri . Poate am involuat in spiritualiate dar nu poti cere unui om in suferinta sa fie puternic caci asta-i este karma.
Kato : Greşeşti... Şi ştii de ce ? Deoarece eşti ÎMPIETRITĂ DE TEAMĂ ÎNTR -UN SISTEM FIX DE CREDINŢE ŞI CONVINGERI. Gândirea ta este PARALIZATĂ DE FRICĂ. Ţi -e frică la gândul că dacă ai modifica ceva în sistemul tău de convingeri, s-ar întâmpla o mare... grozăvie.
Ce ştii despre karma este o mare păcăleală, dacă tu crezi în ceea ce ai afirmat mai sus.
"nu poti cere unui om in suferinta sa fie puternic caci asta-i este karma" .Nu pot să nu mă amuz de această... judecată... :) Karma este o denumire generală, generică, dar există mai multe subtipuri de karma. Karma nu este ceva fix, imuabil, ce nu poate suferi nici o transformare. Şi... chiar dacă ar fi aşa, imaginează-ţi atunci următorul scenariu : dacă karma ar fi ceva fix, ar fi ca rolul pe care un actor treuie să-l joace, trecând strict prin nişte experienţe dinainte stabilite, preis şi exact, pas cu pas, de scenarist şi regizor. El, deci, atunci, actorul, ce liber arbitru ar mai avea ? Zero ? Sau... aproape zero, căci ar mai avea doar libertatea de a CREDE CE VREA EL, DESPRE PIESĂ, REGIZOR, SCENARIST, ROL, PRESTAŢIA LUI... Libertate de credinţă, dar de acţiune zero.
Unii cred că absolut totul este dinainte stabilit, orânduit, fixat cu stricteţe. De ce şi în ce scop, se bâlbîie dacă îi întrebi. În acest caz, tot ce ar conta ar fi modul în care tu suporţi nişte experienţe impuse modul cel mai dictatorial cu putinţă, fără drept de apel, ca unui condamnat la încisoare pe viaţă, care nici în închisoare nu ar putea să facă nimic din ce ar vrea el, căci totul i-ar fi în mod strict impus... O teorie aberantă, bine-nţeles...
Karma este ceva cu totul diferit de această viziune limitată, îngustă, punitivă în mod extrem. Fiecare om are opţiuni şi posibilităţi variate, dar limitate, de a-şi direcţiona viaţa. Suprema libertate a omului constă în POSIBILITATEA DE A RENUNŢA ORICÂND LA ROL, PRIN SINUCIDERE.
Mulţi oameni suferă de numa, şi se chinuie de numa să trăiască, într -un mod... umilitor. De ce nu se sinucid ei, deşi ştiu că aşa ar scăpa de viaţa lor plină de suferinţă ? Eu zic că de... teamă, frică, chiar groază de ceea ce ar putea urma consecutiv momentului morţii. Ideea morţii îi îngrozeşte. De ce ?
Karma este ceva cu totul diferit de această viziune limitată, îngustă, punitivă în mod extrem. Fiecare om are opţiuni şi posibilităţi variate, dar limitate, de a-şi direcţiona viaţa. Suprema libertate a omului constă în POSIBILITATEA DE A RENUNŢA ORICÂND LA ROL, PRIN SINUCIDERE.
Mulţi oameni suferă de numa, şi se chinuie de numa să trăiască, într -un mod... umilitor. De ce nu se sinucid ei, deşi ştiu că aşa ar scăpa de viaţa lor plină de suferinţă ? Eu zic că de... teamă, frică, chiar groază de ceea ce ar putea urma consecutiv momentului morţii. Ideea morţii îi îngrozeşte. De ce ?
VT : Vlahuta spunea : Nu mi-e frica de moarte ci de vesnicia ei. Eu spun nu stiu daca de moarte imi este "frica" sau de faptul ca nu stiu nimic despre fenomenul numit "moarte". Asta unu.....
Doi de ce sa ma sinucid? cand inca nu am terminat filele romanului vietii mele?
Nu stiu prea multe despre Karma si nu-mi este jena sa recunosc . Daca m-ar interesa as putea sa ma informez. Trei consider karma ca pe un fel de destin pe care poti sa-l modifici conform conditiilor date.
Patru nu eu eram subiectul principal al propozitiei deci poate gresesc vorbind din postura de privitor si om care are sentimente si o empatie puternica, deci nu in stare de echilibru.
Si nu in ultimul rand consider moartea ca pe un fenomen normal ca si nasterea fara a pretinde ca stiu cu certitudine ca acele 21 de grame ar reprezenta sufletul meu respectiv energia care pleaca in univers si stiti ce urmeaza conform teoriei.
Katona NicolaeM-ai liniştit... :)
GT : V, spui că moartea e un fenomen normal și eu zic la fel. Și totuși de ce ne impresionează moartea care nu intervine la bătrânețe ? Ne impresionează când auzim de suicidul unui cunoscut, de moartea prin accident în timpul unui zbor sau în urma unor atentate teroriste. Asta poate ar trebui să ne dea de gândit dacă am vedea moartea cu ochi buni... Dar avem o educație care nu ne permite să interpretăm altfel. Și poate cumva e bine că ne sperie că altfel ne-am sinucide în masă... Râd acum... chiar dacă nu mă vede nimeni. De ce râd ? Poate pentru că discut despre ceva atât de... obișnuit, dintr-o perspectivă mai puțin obișnuită, deoarece nici eu nu aș suporta deloc bine moartea prematură a cuiva din familie. Nu sunt formată în spiritul acceptării morții oricum, în orice fel, oricând. E o temă de reflecție deși reflecția nu-i suficientă... zic.
[...]
Kato : Nu de INFORMAŢII duc lipsă oameii, ci de EXPERIENŢE PERSONALE. Căci ei nu cred pe nimeni până nu văd cu ochii lor, până nu pipăie cu degetele lor, până nu aud cu urechile lor, până nu gustă, nu miros ei înşişi. Oamenii sunt foarte reticienţi la nou, chiar şi cei ce afirmă că sunt... credincioşi. Dar întreaga lor credinţă reprezintă ceva fix, imobil, fixist, dobândit prin educaţie, şi durificat, pietrificat. Oamenii îşi clădesc propriile lor turnuri de fildeş în care se închid singuri, crezând că astfel de fortăreţe îi pot proteja pe ei şi lumea lor de vis, imaginară, povestea lor de viaţă pe care ar dori să o trăiască în linişte şi pace. Oamenii se izolează singuri, de teamă şi frică. Se închid în graniţele unor sisteme fortificate de credinţe şi convingeri betonate, pe care le-au clădit cu ajutorul altora, cărămidă cu cărămidă, copiind de fapt planurile de construcţie de la alţii. Toate aceste sisteme fortificate au ceva asemănător. Sunt clădite în scopul de a-i PROTEJA de alţii, de a-şi proteja avuţia, ceea ce au dobândit ei, ceea ce nu vor să împartă cu alţii...
La bază, deci, stă frica de a pierde, de a fi deposedat, şi egoismul, separatismul. Aceşti oameni nu sunt şi nu pot fi liberi. Ei se vor elibera doar când vor renunţa la separatism, şi vor împărţi cu alţii ceea ce ei au, fără frică. Cel de învaţă să ofere, va învăţa, inevitabil, şi să primească. Căci cel ce oferă va primi, şi cel ce va primi va oferi. Doar aşa se poate încide cercul, sfera compensării, în care nimic nu se pierde, nimic nu câştigă, ci totul se... transformă...
.......................................................................................................
Discuţia aceasta a continuat, dar a deviat. Am reprodus-o aici, deoarece se va pierde acolo. Acolo va fi greu de găsit, de descoperit... Acolo zac multe discuţii... Căci este un site de socializare. Aici am selectat anumite părţi din ea, pe care îmi va face plăcere să le recitesc, din când în când...
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site : https://katonanico.wordpress.com/
Embed
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De
asemenea, consultă marea videotecă
de pe canalul meu youtube (dă
click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :
http://youtube.com/user/katonanicoTe poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site : https://katonanico.wordpress.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu